CSJ. Decizia nr. 3937/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3937/2003
Dosar nr.2313/2003
Şedinţa publică din 23 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 250 din 24 decembrie 2002, Tribunalul Tulcea a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei, formulată de condamnatul A.R. ca fiind rămasă fără obiect.
Tribunalul a reţinut că prin cererea formulată, condamnatul a solicitat întreruperea executării pedepsei aplicată prin sentinţa penală nr. 413 din 22 decembrie 1998 a Tribunalului Constanţa, pentru motive de sănătate.
Întrucât la termenul din 24 decembrie 2002 petentul a declarat că înţelege să renunţe la cererea formulată, prima instanţă a luat act de declaraţia formulată şi a hotărât în consecinţă.
Împotriva acestei soluţii, a declarat apel condamnatul, care a arătat că insistă în cererea formulată.
Prin Decizia penală nr. 143/ P din 6 mai 2003, Curtea de Apel Constanţa a respins apelul declarat, ca tardiv formulat, având în vedere că, în raport de dispoziţiile art. 363 C. proc. pen., termenul de apel este de 10 zile şi curge de la comunicare pentru partea aflată în stare de deţinere, iar cum condamnatul a primit copia de pe dispozitivul hotărârii la data de 10 ianuarie 2003, iar cererea de apel a fost formulată pe data de 28 februarie 2003, deci peste termenul prevăzut de lege, a constatat că apelul a fost tardiv formulat.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, care prin apărătorul său a criticat soluţia instanţei de apel, solicitând în esenţă admiterea recursului declarat, casarea deciziei pronunţate şi trimiterea dosarului acestei instanţe pentru rejudecarea apelului, întrucât acesta a fost declarat în interiorul celor 10 zile prevăzut de lege.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de critica formulată şi prevederile legale, instanţa supremă apreciază critica neîntemeiată, urmând a respinge recursul declarat, ca atare.
Astfel, verificând dovada de primire şi procesul-verbal de predare al comunicării copiei de pe dispozitivul sentinţei atacate, rezultă că recurentul aflat în stare de detenţie, a luat cunoştinţă de conţinutul acesteia la data de10 ianuarie 2003.
Cum cererea de apel a fost formulată la data de 28 februarie 2003, deci peste termenul de 10 zile prevăzut de art. 363 C. proc. pen., iar în speţă nu s-a constatat vreo cauză temeinică de repunere în termen, în mod legal, instanţa de apel a respins apelul, ca tardiv formulat.
Aşa fiind, cum critica invocată este neîntemeiată, iar din analiza actelor dosarului nu se constată vreun motiv de casare care poate fi luat în examinare din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie va respinge ca atare, recursul declarat cu obligarea condamnatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.R. împotriva deciziei penale nr. 143/ P din 6 mai 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe condamnat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3934/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3938/2003. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
