CSJ. Decizia nr. 3982/2003. Penal. Decretul nr.183/1949. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3982/2003
Dosar nr.2272/2003
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2650 din 7 august 1950, Tribunalul Mehedinţi l-a condamnat pe inculpatul P.A. la un an închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 lit. a) din Decretul nr. 183/1949 combinat cu Ordonanţa Comitetului Provizoriu Mehedinţi nr. 786/1949.
În temeiul Decretului nr. 312/1949 a dispus confiscarea averii inculpatului.
S-a susţinut, în fapt, că în anul 1950, inculpatul a refuzat să îndeplinească planul de însămânţare a unui teren cu mazăre şi floarea soarelui, iar alt teren l-a lăsat neînsămânţat.
Recursul inculpatului a fost admis prin Decizia penală nr. 2816 din 5 septembrie 1951 a Curţii de Apel Craiova, casând hotărârea atacată şi, în rejudecare, a redus pedeapsa principală la 10.000 lei amendă penală şi, menţinând măsura confiscării imobilelor şi inventarului agricol aparţinând inculpatului, a exceptat de la confiscare bunurile casnice şi de uz personal.
Împotriva ambelor hotărâri procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a declarat recurs în anulare, invocând cazul de casare prevăzut de art. 410 alin. (1) partea I pct. 2 C. proc. pen., respectiv nefiind întrunite elementele constitutive ale infracţiunii pentru săvârşirea căreia inculpatul a fost condamnat.
Verificând hotărârile criticate, Curtea constată că recursul este fondat.
Potrivit art. 2 lit. a) din Decretul nr. 183/1949, se pedepseşte cu închisoare corecţională de la 1 la 12 ani şi amendă de la 10.000–100.000 lei, nerespectarea deciziunilor luate de Consiliul de Miniştri, ministere, organele locale ale puterii de stat, cu privire la executarea Planului de Stat.
Conform art. 1 din actul normativ suscitat, se vor pedepsi acele fapte care urmăresc sau pot avea ca urmare stânjenirea eforturilor oamenilor muncii pentru constituirea economiei socialiste.
În sfârşit, potrivit art. 9 din decret, constatarea infracţiunilor se face prin încheiere de procese-verbale de către procurori, precum şi de organele de miliţie.
Raportând aceste prevederi legale la cauză, se constată că fapta inculpatului P.A. nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii imputate.
Nici prin procesul verbal al organului de miliţie, nici prin alte mijloace nu au fost stabilite cauzele care l-au determinat pe inculpat să nu însămânţeze terenul cu plantele stabilite prin planul de uneltire şi nici dacă această omisiune a inculpatului a fost de natură să pericliteze realizarea planului de stat pe anul 1950.
Mai mult, conform certificatului nr. 166/5 din 16 noiembrie 1950 eliberat de Comitetul Provizoriu Văgiuleşti, inculpatul a însămânţat terenul, cu excepţia a 0,10 ha din totalul de 19 ha, reprezentând cultura de usturoi şi această omisiune s-a datorat comunicării cu întârziere a sarcinii, când nu a găsit sămânţă.
Rezultă aşadar, că sub aspect subiectiv, inculpatul nu a urmărit sabotarea economiei naţionale, iar din perspectiva laturii subiective, acestuia nu i se poate imputa nerespectarea dispoziţiilor luate de autorităţi cu privire la executarea planului de stat. Chiar şi neînsămânţarea suprafeţei de 0,10 ha cu usturoi este justificată de însăşi autoritatea locală.
Pentru cele ce preced, recursul în anulare va fi admis şi, casând hotărârile criticate, în rejudecare se va dispune achitarea inculpatului P.A., înlăturând totodată şi pedeapsa complementară a confiscării averii inculpatului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 2650 din 7 august 1950 a Tribunalului Mehedinţi şi deciziei penale nr. 2816 din 5 septembrie 1951 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul P.A.
Casează hotărârile atacate.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpatul P.A. pentru infracţiunea prevăzută de art. 2 lit. a) din Decretul nr. 183/1949, combinat cu Ordonanţa Comitetului Provizoriu Mehedinţi nr. 786/1949.
Înlătură pedeapsa complimentară a confiscării averii inculpatului.
Onorariul de avocat, în sumă de 300.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3981/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3985/2003. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
