CSJ. Decizia nr. 3980/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3980/2003
Dosar nr. 1151/200.
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 263 din 12 noiembrie 2002, Tribunalul Harghita l-a condamnat pe inculpatul B.I. la 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
În baza art. 869 C. pen., s-a dispus revocarea executării la locul de muncă a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 57 din 19 mai 1997 a aceluiaşi tribunal, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 4/A din 7 ianuarie 1998 a Curţii de Apel Târgu Mureş, din care inculpatul a executat perioadele 22 mai 1995 – 6 iunie 1995; 18 martie 1998 – 30 iunie 1998 şi 1 februarie 2001 – 1 februarie 2002.
În baza art. 869 alin. (1), art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen., a contopit în pedeapsa aplicată în cauză, restul rămas neexecutat din pedeapsa anterioară, dispunând ca inculpatul să execute, în final, pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 16.000.000 lei în favoarea statului.
A respins, ca inadmisibile, cererile de despăgubiri civile formulate de H.E. şi B.J.
În baza art. 191 C. proc. pen., l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 6.900.000 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.
Iniţial, în aceeaşi cauză, inculpatul B.I. a fost condamnat la 4 ani închisoare pentru infracţiunea de trafic de influenţă, prin sentinţa penală nr. 33 din 22 februarie 2002 a aceluiaşi tribunal.
S-a revocat executarea la locul de muncă a pedepsei anterioare şi s-au contopit cele două pedepse.
Curtea de Apel Târgu Mureş a admis apelul declarat de inculpat, a desfiinţat integral sentinţa penală nr. 33/2002 şi a trimis cauza pentru refacerea rechizitoriului la Parchetul de pe lângă Tribunalul Harghita.
Motivul acestei soluţii este acela că rechizitoriul nu a fost confirmat de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Harghita, în condiţiile în care urmărirea penală a fost efectuată de procuror.
Sesizat printr-un nou rechizitoriu, Tribunalul Harghita a soluţionat cauza, pronunţând sentinţa penală nr. 263 din 12 noiembrie 2002, arătată la începutul considerentelor prezentei decizii.
Tribunalul, procedând la administrarea probelor în noua fază de judecată, a reţinut că, în cursul lunii mai 1999, pretinzând că are influenţă faţă de comisia de medici de la Spitalul psihiatric Târgu Mureş, inculpatul a pretins şi primit în mai multe tranşe, suma de 16.000.000 lei de la B.E. pentru a se atesta că fiul acesteia B.C., trimis în judecată şi condamnat la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de viol, este bolnav psihic, având discernământul abolit şi nu răspunde pentru infracţiunea comisă.
Prin Decizia penală nr. 26/A din 26 februarie 2003, Curtea de Apel Târgu Mureş, admiţând apelul declarat de inculpat şi desfiinţând parţial sentinţa penală nr. 263 din 12 noiembrie 2002 a Tribunalului Harghita, a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 3 ani şi 6 luni închisoare, la 2 ani şi 6 luni închisoare.
A menţinut dispoziţiile de revocare a executării prin muncă a pedepsei anterioare de 2 ani închisoare, precum şi contopirea pedepsei aplicată în cauză cu restul neexecutat din pedeapsa anterioară de 2 ani, urmând ca inculpatul să execute 2 ani şi 6 luni închisoare.
A dedus din pedeapsa finală, perioada executată prin muncă de la un februarie 2002 la 1 februarie 2002, inclusiv (posterior săvârşirii ultimei infracţiuni).
A menţinut şi celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Inculpatul a declarat recurs, criticând atât Decizia cât şi sentinţa pronunţate, susţinând în primul motiv formulat că urmărirea penală nu este completă, în sensul că nu s-au efectuat unele probe (cu martori şi înscrisuri) pentru a face dovada că partea vătămată locuieşte într-un imobil construit pe terenul proprietatea sa şi este în duşmănie cu el, iar procesul este de fapt o înscenare a a acesteia. A mai susţinut că mai sunt necesare să fie administrate şi alte probe, respectiv audierea avocatului care l-a apărat pe inculpat din dosarul de viol, a soţiei inculpatului din dosarul de faţă, a lui B.C. (inculpat în procesul de viol) şi a părţilor vătămate, în calitate de martore.
Pe baza acestui motiv s-a solicitat casarea ambelor hotărâri pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei la organele de urmărire penală pentru completarea probelor cu cele care au fost solicitate.
Critica nu este fondată.
Din examinarea dosarului cauzei, se constată că au fost administrate probele necesare, respectiv au fost audiaţi în cauză B.J., H.E.
Inculpatul, deşi a susţinut că nu se consideră vinovat de faptele de trafic de influenţă, a recunoscut totuşi că, la solicitarea părţii vătămate s-a implicat în cauza privind pe fiul părţii vătămate şi a făcut în acest scop mai multe deplasări cu autoturismul său la sediul poliţiei şi parchetului din Miercurea Ciu.
Audierea unor alţi martori, respectiv, a lui B.C., care în acel timp se afla încarcerat şi trimis în judecată pentru infracţiunea de viol, nu este necesară, întrucât nu a putut cunoaşte nemijlocit fapte care interesează justa soluţionare a cauzei şi nici a apărătorului său care, de asemenea, nu a putut cunoaşte personal asemenea fapte şi împrejurări şi nici a altor martori, deoarece din dezbateri nu a rezultat utilitatea audierii lor.
Ca urmare, nu se constată necesitatea completării probelor.
Printr-un al doilea motiv de recurs, prezentat ca subsidiar, s-a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de influenţă, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., deoarece nu s-a stabilit vreun nume de medic sau poliţist pe lângă care inculpatul ar fi intervenit, solicitând a se pronunţa o soluţie de achitare, iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de înşelăciune.
De asemenea, şi această critică este nefondată, deoarece, pentru existenţa infracţiunii de trafic de influenţă prevăzută de art. 257 C. pen., nu este necesar să se precizeze numele funcţionarului asupra căruia inculpatul a pretins că ar avea influenţă şi nici ca influenţa acestuia să fie reală.
Este suficient ca inculpatul să lase să se creadă că are o asemenea influenţă asupra funcţionarului respectiv.
În speţă, inculpatul prin modul cum a răspuns faţă de partea vătămată, a lăsat să se creadă că are influenţă asupra membrilor comisiei de la Spitalul de psihiatrie din Târgu Mureş, pentru a-i determina să efectueze o expertiză psihiatrică în care să consemneze, că autorul unei infracţiuni de viol are discernământul abolit, pretinzând şi primind sume de bani de la partea vătămată pentru a interveni la comisia respectivă.
Aşadar, încadrarea juridică dată faptei nu este criticabilă.
În cazul reţinerii vinovăţiei, inculpatul a solicitat, în subsidiar, reducerea pedepsei, pe care o consideră prea severă.
Nici acest motiv invocat nu este fondat.
Pedeapsa aplicată de 2 ani şi 6 luni închisoare, apropiată de minimul special, în condiţiile existenţei recidivei după condamnare, fapta fiind comisă în timpul executării primei pedepse şi faţă de poziţia de nesinceritate manifestată în timpul urmăririi penale şi judecării cauzei, evident nu poate fi criticată ca prea severă, ca injust individualizată.
Dimpotrivă, se impune a se menţine, învederându-se ca necesară pentru realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.
Neconstatându-se nici vreunul din motivele care se iau în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a se respinge ca atare, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a-l obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul B.I. împotriva deciziei penale nr. 26 din 26 februarie 2003 a Curţii de Apel Târgu Mureş, ca nefondat.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3979/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 3981/2003. Penal → |
|---|
