ICCJ. Decizia nr. 399/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.399
Dosar nr.4684/2003
Şedinţa publică din 22 ianuarie 2004
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar,constată următoarele:
Prin sentinţa nr.816 din 4 septembrie 2003, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală a condamnat pe inculpatul P.M., la 8 ani închisoareşi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b)C. pen.pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de dispoziţiile art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art.71 şi 64 C. pen.
În temeiul art. 61 C. pen. a fost revocat beneficiul liberării condiţionate pentru restul neexecutat de 731 zile din pedeapsa de 6 ani închisoare la cât a fost condamnat prin sentinţa nr. 496 din 5 octombrie 1999 a Tribunalului Bucureşti şi contopit cu pedeapsa aplicată prin sentinţa recurată, inculpatul urmând să execute în total 8 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A fost confiscatpistolul tipbrichetă, ce a folosit la comiterea infracţiunii , menţinută starea de arest, computată durata detenţieişi inculpatul a fost obligat să plătească la două părţi civile – persoane fizice – diverse sume de bani reprezentând despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că în searazilei de 5 aprilie 2003, în jurul orelor 22inculpatul a intrat într-o staţie debenzină şi după ce şi-a ridicat geaca pe care o purta, a scos de la brâu un pistol de culoare închisă, despre care s-a stabilit ulterior că era o brichetă, l-a îndreaptat spre cei doi angajaţi cerându-le să-i spună unde sunt banii.
Întrucât în staţia de benzină sosiseră câteva maşini, după ce a primit banii inculpatul a fugit luând cu el şi un telefonmobil aparţinând unuia din vânzători.
Prin fapta sa, recurentul a cauzat un prejudiciu în sumă de 24.944.810 lei.
Apelul declarat de inculpat a fost respins prin Decizia nr. 591 din 6 octombtie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti , secţia a II-a penală.
Împotriva acestor două soluţii inculpatul a declarat recurs fără a-l motiva.
Apărătorul inculpatului a susţinut că hotărârile nu sunt temeinice sub aspectul individualizării pedepsei care nu reflectă corect gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului .
A solicitat, admiterea recursului, casarea hotărârilor şi reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Examinând temeinicia hotărârilor atât sub aspectul motivului invocat cât şi din oficiu se constată că instanţele au aplicat corect criteriile de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În acest sens este de relevat că s-a avut în vedere gradul sporit de pericol social al faptei, determinat de natura ei, de caracterul calificat al infracţiunii, precum şi de cuantumulridicat al prejudiciului produs.
Totodată instanţele au ţinut seama şi de persoana făptuitorului care a dat dovadă de o temeritate deosebită jefuind o benzinărie situată în centrul capitalei şi de perseverenţă infracţională ceea ce denotă că executarea anterioară a pedepsei, până la liberarea sa condiţionată nu şi-a atins scopul educativ asfel încât pedeapsa aplicată, în cuantumul stabilit de către instanţe, este de natură a aduce la îndeplinire cerinţele art. 52 C. pen. şi ca atarenu este cazul să fie redusă.
Împrejurarea că inculpatul a folosit un pistol-brichetă pentru comiterea fapteinu duce la concluzia că elnu a săvârşit infracţiunea de tâlhărie în formă calificată prevăzută de art. 11 alin. (2) lit. b) C. pen. pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 211 alin. (1) C. pen. prin tâlhărie se înţelegeprintre altele furtul săvârşit prin întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări, iar alin. (2) lit. b)al aceluiaşi articol menţionează cazurile în care infracţiunea este calificată printre care şi situaţia când autorul are asupra sa o armă sau osubstanţă narcotică.
Noţiunea de armă este definită de art.151 C. pen. care menţionează că ele sunt instrumentele, piesele sau dispozitivele astfel declarate prindispoziţii legale, iar alin. (2) prevede că sunt asimilate armelor orice alte obiecte de natură a putea fi folosite ca arme şi care au fost întrebuinţate pentru atac.
În speţă, obiectulpe care inculpatul l-a avut asupra sa a avut forma unui pistol care este de natură să creeze o stare de temere şi de panică, având în vedereîmprejurările în care a fost folosit.
Că este aşa, în sensul că recurentul a comis infracţiunea prevăzută de art .211 alin. (2) lit. b) C. pen. reiese şi din aceea că salariaţii benzinăriei, la ameninţarea ce le-a fost făcută cu pistolul-brichetă au fost încredinţaţi că acel obiect este o armă de foc din care cauză s-au conformat cerinţelor inculpatului şi anume au ţinut mâinile la vedere, au scos banii din casa de marcat şi i-au înmânat acestuia, după care tot la cererea lui s-au aşezatpe podea.
În consecinţă hotărârile fiind legale şi temeinice recursul urmează să fie respins.
Întrucât recurentul a fost judecat în stare de arest, urmează ca din pedeapsa aplicată să se scadă durata detenţiei.
Cheltuielile efectuate de stat cu ocazia soluţionării cauzei în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, vor fi restituite de către recurent.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursuldeclarat de inculpatul P.M. împotrivadecizei nr.591din 6 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 20 aprilie 2003, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.400.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de 400.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 3985/2003. Penal. Contestaţie la executare.... | CSJ. Decizia nr. 4002/2003. Penal → |
|---|
