CSJ. Decizia nr. 3981/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3981/2003
Dosar nr.2178/2003
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 78 din 27 februarie 2003, Tribunalul Bacău a dispus condamnarea între alţii şi pe inculpata D.V. zisă „G.” la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. ultim şi art. 76 lit. b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a constatat că partea vătămată B.M. nu s-a constituit parte civilă, prejudiciul fiind recuperat.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, să-i plătească părţii civile G.P. suma de 1.000.000 lei, cu titlu de daune morale părţii civile B.G. suma de 800.000 lei, despăgubiri civile.
A mai fost obligată inculpata la plata sumei de 3.000.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpata, împreună cu ceilalţi doi coinculpaţi condamnaţi în aceeaşi cauză, respectiv V.V. şi Şt.L. locuiesc în comuna Băceşti, judeţul Vaslui.
La data de 29 noiembrie 2002 au ajuns în satul Osebiţi, comuna Luizii Călugăra, judeţul Bacău, având fiecare câte o desagă asupra sa.
Inculpaţii au bătut pe la mai multe porţi, pentru a identifica locuinţele ai căror proprietari erau plecaţi de acasă.
Astfel, au constatat că din imobilul cu nr. 512 din satul Osebiţi, judeţul Bacău, nu a ieşit nimeni.
La data de 29 noiembrie 2002, în jurul orei 10,00, partea vătămată B.M. în vârstă de 66 ani, se afla prin vecini.
Inculpaţii ajungând la concluzia că în casa respectivă nu se află nimeni, au intrat în ogradă, pe poarta neasigurată.
Coinculpatul V.V. a intrat în casa părţii vătămate pe o uşă din spate.
Sus-numitul a deschis uşa din faţa casei, pe unde au pătruns inculpatele Şt.L. şi D.V.
Cei trei inculpaţi au căutat prin dulapuri şi sertare bunuri de valoare şi bani. Deoarece nu au găsit aşa ceva, au sustras obiecte de îmbrăcăminte şi lenjerie.
Inculpata D.V. a prins cinci găini din curtea părţii vătămate, pe care le-a pus într-o desagă.
Partea vătămată B.M. locuia singură în imobilul său din satul Osebiţi, comuna Luizii Călugăra, judeţul Bacău.
Vecinii au constatat că ceva nu este în regulă, deoarece se mişca o perdea de la fereastra casei părţii vătămate, în timp ce aceasta se afla prin vecini.
Bănuind că în casa vecinei lor au intrat hoţii, B.G. şi G.P. s-au hotărât să-i prindă în flagrant.
Inculpatul V.V. constatând că a fost surprins, a încercat să fugă, dar nu i s-a permis acest lucru. Astfel, acest inculpat s-a luptat corp la corp cu vecinii părţii vătămate, între timp din casă au ieşit şi cele două inculpate, având bagajele burduşite cu bunurile furate.
Pentru a-i asigura scăparea lui V.V., cele două inculpate au muşcat mâinile bărbaţilor care se străduiau să-l imobilizeze, trăgând totodată de hainele acestora.
Au ţipat după ajutor atât vecinii părţii vătămate, cât şi inculpaţii. Gălăgia a alertat şi alţi săteni.
La locul faptei s-au adunat 20-30 de persoane, fiind înştiinţată totodată şi poliţia din comună.
Când au sosit organele de poliţie, V.V., era imobilizat cu o frânghie de către săteni.
Prezenţa vecinilor la locul faptei, într-un număr atât de mare a făcut imposibilă fuga inculpatelor Şt.L. şi D.V.
Organele de poliţie controlând conţinutul bagajelor au găsit 5 găini, obiecte de îmbrăcăminte şi lenjerie.
Partea vătămată B.M. a confirmat că bunurile găsite în bagajele inculpaţilor erau ale sale.
Deşi inculpaţii au negat comiterea furtului, sătenii au putut constata cum găinile scoase din traistă, au plecat spre coteţul lor, în direcţia cunoscută anterior.
G.P. a suferit un traumatism facial, având nevoie de 6-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare după cum rezultă din certificatul medico-legal nr. 3847 din 2 decembrie 2002 a I.M.L. Bacău.
B.G., deşi a fost trântit la pământ de către inculpatul V.V. şi muşcat de mâini de către inculpatele Şt.L. şi D.V. nu s-a prezentat la medicul legist pentru a obţine certificat medico-legal.
Cu toate acestea, sus-numitul s-a constituit parte civilă în cauză cu suma de 800.000 lei, reprezetând despăgubiri civile.
În acelaşi timp partea vătămată G.P. s-a constituit parte civilă cu suma de 1.000.000 lei, reprezentând daune morale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel între alţi inculpaţi şi inculpata D.V., care a solicitat admiterea sa, deoarece nu este vinovată de fapta reţinută în sarcina sa.
Prin Decizia penală nr. 169 din 22 aprilie 2003, Curtea de Apel Bacău a respins între altele, ca nefondat şi apelul declarat de inculpata D.V., obligându-o la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpata D.V., solicitând admiterea lui, casarea hotărârilor şi achitarea ei în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., deoarece fapta comisă de ea nu prezintă pericolul social al unei infracţiuni şi aplicarea unei amenzi administrative, conform art. 91 C. pen. În subsidiar, a solicitat reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat nu este fondat pentru considerentele ce urmează.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţele au reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatei, în raport cu materialul probator administrat în cauză şi au aplicat o pedeapsă just individualizată, conform criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Astfel, potrivit art. 181 C. pen., nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
În alin. (2) al aceluiaşi articol, se precizează că la stabilirea în concret a gradului de pericol social se ţine seama de modul şi mijloacele de săvârşire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în care a fost comisă, de urmarea produsă şi conduita inculpatului.
Examinând cauza, se constată că fapta săvârşită de inculpata D.V. prezintă pericolul social al unei infracţiuni.
Aceasta a pătruns în locuinţa părţii vătămate B.M. împreună cu alţi doi coinculpaţi de unde au sustras bunuri şi au întrebuinţat violenţe asupra persoanelor care i-au surprins în flagrant pentru a-şi asigura scăparea, astfel că în mod corect instanţele au reţinut în sarcina ei comiterea infracţiunii de tâlhărie, infracţiune complexă, constând într-un furt comis cu violenţă, periculozitatea deosebită a acestei fapte rezultând din împrejurarea că infractorul pentru a sustrage un bun mobil, periclitează valori sociale de maximă importanţă cum sunt viaţa, integritatea corporală şi patrimoniul.
De asemenea, la aprecierea gradului de pericol social nu se poate face abstracţie de persoana şi conduita inculpatei, care nu a recunoscut fapta şi deci, nu a regretat-o.
Numai lipsa antecedentelor penale a inculpatei şi faptul că are în întreţinere 6 copii minori, nu sunt de natură să ducă la concluzia lipsei de pericol social al faptei săvârşite.
În consecinţă, nu există temeiuri pentru achitarea inculpatei pentru considerentul că fapta comisă de aceasta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, astfel că primul motiv de recurs se apreciază că este nefondat şi urmează să fie respins.
La aplicarea şi menţinerea pedepsei, instanţele au luat în considerare pe lângă criteriile generale de individualizare şi pe cele speciale referitoare la persoana inculpatei care are o situaţie materială precară, are 6 copii minori în întreţinere, fiind la prima confruntare cu rigorile legii penale, reţinând în favoarea ei circumstanţele atenuante prevăzute de art. 74 C. pen., cărora le-a dat eficienţă juridică corespunzătoare dispoziţiilor cuprinse în art. 76 lit. b) C. pen., pedeapsa de 3 ani închisoare situându-se sub minimul special de 5 ani închisoare, prevăzut de lege pentru sancţionarea infracţiunii de tâlhărie.
Aşa fiind, se constată că nu există motive pentru reducerea pedepsei aplicate inculpatei, urmând ca cererea sa formulată în acest sens să fie respinsă ca nefondată.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpata D.V., să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., urmează ca recurenta inculpată să fie obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpata D.V. împotriva deciziei penale nr. 169 din 22 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bacău, ca nefondat.
Obligă pe recurenta inculpată la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3980/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3982/2003. Penal. Decretul nr.183/1949. Recurs... → |
|---|
