CSJ. Decizia nr. 3978/2003. Penal. Art.208, 209, 211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.3978/2003
Dosar nr.5479/2002
Şedinţa publică din 24 septembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 395 din 8 octombrie 2002, Tribunalul Satu Mare i-a condamnat pe inculpaţii:
- K.G.,
- în baza art. 208 – art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 3 ani închisoare.
- în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive de la 1 iunie 2000, la 28 noiembrie 2000.
- B.I.,
- în baza art. 208 – art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 3 ani închisoare.
- în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare.
- în baza art. 279 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., la 2 ani închisoare.
Conform art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
A fost dedusă din pedeapsa aplicată durata detenţiei preventive de la 27 mai 2002, la 25 iunie 2002.
- R.I.
- în baza art. 208 – art. 209 lit. a), e), g) şi i) C. pen., la 3 ani închisoare.
- în baza art. 20 C. pen., raportat la art. 211 alin. (2) lit. a), b), d) şi e) C. pen., la 2 ani şi 6 luni închisoare.
Conform art. 33 şi art. 34 lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar către partea civilă la 4 milioane lei cu titlu de despăgubiri civile şi la 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut, în fapt, că în seara de 21 noiembrie 1998, cei trei inculpaţi s-au întâlnit, pe baza unei înţelegeri prealabile, în locuinţa concubinei inculpatului B.I. din localitatea Odoreu, judeţul Satu Mare, punând la cale comiterea unui jaf la staţia de benzină A. din municipiul Satu Mare. Cu un taxi inculpaţii au plecat spre municipiul Satu Mare, nu înainte ca inculpatul B.I. să se înarmeze cu un pistol marca KESERU, calibru 6 mm, cu glonţ, două cuţite şi două şurubelniţe.
Ajunşi în apropierea staţiei de benzină inculpaţii au cerut şoferului să oprească şi, deplasându-se în parcare, au forţat portiera autoturismului marca VW, proprietatea părţii vătămate L.N. şi au sustras o geantă diplomat. Întorşi la taxi, au forţat încuietorile genţii, găsind în interior doar 50.000 – 60.000 lei şi acte ale unei firme.
Partea vătămată s-a constituit parte civilă cu suma de 4 milioane lei.
După comiterea acestei fapte inculpaţii au solicitat conducătorului auto taxi să-i readucă la staţia de benzină A., indicându-i să oprească la o pompă de alimentare, după care, toţi trei, au mers la localul staţiei, încercând să pătrundă în interior.
Sesizând din timp intenţia acestora, personalul de serviciu a blocat intrările şi prin staţie a anunţat taximetriştii de la C.T.
Inculpaţii au fugit cu auto taxi şi, fiind blocaţi la ieşirea din oraşul Satu Mare de câteva taxiuri, inculpatul B.I. i-a ameninţat pe conducătorii acestora cu pistolul.
Au fost alertate şi organele de poliţie care, cu mai multe echipaje şi împreună cu taximetriştii au realizat blocarea autoturismului în care se aflau inculpaţii, reuşind să-l imobilizeze doar pe inculpatul B.I. Pistolul a fost găsit ascuns de acest inculpat sub bancheta maşinii.
Împotriva aceste hotărâri inculpaţii au declarat apel, nemotivat în scris şi, deşi legal citaţi, aceştia nu s-au prezentat la judecată.
Prin Decizia penală nr. 237 din 28 noiembrie 2002, Curtea de Apel Oradea a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor, constatând hotărârea apelată este legală şi temeinică.
Inculpaţii au declarat recurs împotriva deciziei penale susmenţionate, nemotivat în scris.
La primul termen fixat pentru judecată, la telegrama transmisă de inculpaţi, s-a admis cererea de amânare pentru angajare apărător, stabilind următorul termen la 21 mai 2003, când apărătorul ales a solicitat un nou termen pentru pregătirea apărării.
Pentru termenul de judecată din 24 septembrie 2003, apărătorul ales a transmis telegramă pentru o nouă amânare motivând că nu a găsit bilet de tren!
Curtea văzând că motivul invocat nu este întemeiat fiind vădită intenţia de tergiversare a judecăţii, că inculpaţii, deşi legal citaţi nu s-au prezentat la nici un termen şi că s-a menţinut delegaţia apărătorului din oficiu, a constatat cauza în stare de judecată.
Apărătorul din oficiu, prin concluziile depuse, a solicitat admiterea recursurilor, casarea hotărârilor pronunţate şi, în rejudecare, reducerea pedepselor.
Verificând hotărârea atacată în baza lucrărilor şi materialului de la dosar şi în limitele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., respectiv a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu, se constată că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost temeinic stabilite prin mijloacele de probă legal administrate atât în cursul urmăririi penale, cât şi în cel al judecăţii.
Inculpaţii, audiaţi, şi-au recunoscut vinovăţia.
La aplicarea pedepselor au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind, de altfel, stabilite la limita minimă legală specială.
Reducerea acestor pedepse nu ar fi posibilă decât prin acordarea circumstanţelor atenuante care, însă, în raport cu natura infracţiunilor săvârşite, gradul ridicat de pericol social al faptelor şi împrejurările concrete de comitere, nu se justifică.
Pedepsele, astfel cum au fost aplicate, sunt necesare atât realizării funcţiilor de constrângere şi reeducare ale sancţiunii penale, cât şi scopului prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni.
Faţă de cele ce preced, recursurile inculpaţilor K.G., B.I. şi R.I. urmează să fie respinse ca nefondate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii K.G., B.I. şi R.I. împotriva deciziei penale nr. 237 din 28 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Oradea, ca nefondate.
Obligă pe recurenţii inculpaţi la plata sumei de câte 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 septembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3977/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 3979/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
