CSJ. Decizia nr. 4590/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4590/2003
Dosar nr. 2726/2003
Şedinţa publică din 17 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 163 din 3 decembrie 2002 Tribunalul Olt a dispus condamnarea inculpatului C.M. la pedeapsa de 6 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., în baza art. 20, art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia executată de la 12 iunie 2002, la zi.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui par din lemn, corp delict.
A fost obligat inculpatul la 1.000.000 lei despăgubiri civile către partea civilă G.C., la 3.590.190 lei despăgubiri civile către Spitalul Municipal Caracal, şi la 1.060.462 lei despăgubiri civile către Spitalul Clinic nr. 1 Craiova, cu dobânzile legale aferente.
A mai fost obligat inculpatul la 5.000.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 300.000 lei reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă, în baza probelor administrate, a reţinut următoarele:
În ziua de 4 noiembrie 2001, partea vătămată G.C. a vizionat programul TV, la domiciliul martorului Ş.D., după care au plecat împreună pe şoseaua principală şi ajungând în dreptul locuinţei inculpatului C.M., cu care martorul Ş.D. era în relaţii de duşmănie, l-au strigat pe acesta să iasă la poartă.
Când inculpatul a ieşit să vadă cine strigă, şi a deschis poarta, a fost lovit de către partea vătămată G.C. cu un arac peste picioare, fiind doborât la pământ, moment în care a reuşit să-i smulgă aracul părţii vătămate şi să-i aplice o lovitură puternică în zona capului. Partea vătămată a căzut în stare de inconştienţă, ulterior constatându-se că a suferit un traumatism cranio-cerebral, cu hemoragie subrahnoidiană, secundară, hemopareză stângă, leziuni ce au necesitat 35-40 zile îngrijiri medicale, şi care au pus în primejdie viaţa victimei.
În contextul acestei situaţii de fapt, s-a reţinut în sarcina inculpatului comiterea unei tentative la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i) C. pen.
Reţinând că inculpatul a acţionat sub imperiul unei puternice provocări generată atât de acţiunea agresivă exercitată de către partea vătămată asupra sa, cât şi de prezenţa martorului Ş.D., cu care era de mai multă vreme în duşmănie, care la rândul său a încercat şi el să-l lovească pe inculpat, prima instanţă a aplicat în cauză prevederile art. 73 lit. b) C. pen.
Situaţia de fapt sus-menţionată a fost reţinută în baza declaraţiilor părţii vătămate G.C., ale martorilor Ş.D., B.E., B.I., C.M., D.M., G.M., O.M., T.D., procesul verbal la cercetarea locului, raportul de constatare medico-legală, coroborate cu declaraţiile inculpatului, precum şi celelalte acte de la dosar.
În rezolvarea laturii civile a procesului, despăgubirile acordate au fost stabilite în funcţie de probatoriile administrate.
Împotriva sentinţei a declarat apel inculpatul C.M., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în principal achitarea sa, invocând legitima apărare şi în subsidiar, redozarea pedepsei.
Prin Decizia penală nr. 227 din 19 mai 2003, Curtea de Apel Craiova a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat, apreciind că în mod corect prima instanţă a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea în stare de provocare, iar nu de legitimă apărare, pedeapsa aplicată, fiind corect individualizată.
Împotriva acestei decizii, ca şi a hotărârii pronunţată de prima instanţă, în termen legal a declarat recurs inculpatul C.M., care prin apărătorul său a reiterat în esenţă aceleaşi critici formulate şi în faţa instanţei de apel, solicitând achitarea întrucât inculpatul a acţionat în stare de legitimă apărare.
Recursul declarate este nefondat.
Examinând actele şi lucrările dosarului în raport de critica formulată şi prevederile legale, Curtea Supremă de Justiţie constată că, instanţele au stabilit în mod corect situaţia de fapt, în baza probatoriului administrat la dosarul cauzei, încadrarea juridică dată faptei fiind în concordanţă cu prevederile legale, iar vinovăţia corect reţinută.
Astfel, fapta inculpatului care, după ce a fost lovit de partea vătămată cu un arac, peste picioare de a o dezarma pe aceasta şi de a-i aplica, la rândul său o lovitură puternică în zona capului, cauzându-i astfel un traumatism cranio-cerebral, pentru a cărui vindecare i-au fost necesare 35-40 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Totodată, este adevărat că, partea vătămată a fost aceea care l-a provocat pe inculpat, atunci când l-a lovit cu aracul peste picioare, dar această stare de provocare a fost deja reţinută de instanţe în conformitate cu dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen., neputându-se însă a se face aplicarea dispoziţiilor art. 44 C. pen., referitoare la legitima apărare, întrucât inculpatul a acţionat în mod disproporţionat în condiţiile în care partea vătămată fusese deja dezarmată, iar pericolul atacului trecuse.
Aşa fiind, pentru considerentele mai sus-expuse, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 38515, pct. 1 lit. b) C. proc. pen., respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 12 iunie 2002, la zi.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.M., împotriva deciziei penale nr. 227 din 19 mai 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 12 iunie 2002, la 17 octombrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4592/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 459/2003. Penal → |
|---|
