CSJ. Decizia nr. 4690/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4690/2003
Dosar nr. 3445/2002
Şedinţa publică din 22 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din actele dosarului, constată următoarele:
Tribunalul Galaţi, prin sentinţa penală nr. 359 din 12 octombrie 2001, a condamnat pe inculpatul C.C.D. la:
a) 10 ani de închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (5) C. pen. şi l.
b) 4 ani de închisoare, pentru infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 290, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, sporită la 10 ani şi 2 luni de închisoare şi 2 ani interzicerea unor drepturi, cu aplicarea şi a art. 71 C. pen.
Inculpatul a fost obligat să plătească:
a) 5.109.465.088 lei despăgubiri civile S.C. T. SA Bucureşti ş.
b) 3.550.000 lei cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că, în perioada septembrie 1997 – martie 1999, inculpatul, administrator la S.C. V. SRL Galaţi, folosindu-se de o ştampilă falsă a S.C. T. Bucureşti, a întocmit, în fals, mai multe procese verbale de compensare între sus-numita societate comercială şi S.C. S. SA Galaţi, S.C. T. SRL Suceava şi S.C. K. SRL Galaţi, cauzând un prejudiciu de 7.180.000.000 lei S.C. T.
Inculpatul a declarat apel, susţinând că în mod greşit i s-a reţinut, în sarcină, un prejudiciu de 7.180.000.000 lei, deşi el este de numai 2.915.000.000 lei în dauna S.C. N. SRL Galaţi şi de 1.930.000.000 lei în dauna SC K. SRL Galaţi.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 313 din 17 aprilie 2001, a respins, ca nefondat, apelul.
Prin recursul de faţă, inculpatul critică Decizia, reiterând susţinerile din apel.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, pe care a calificat-o corespunzător şi a dozat just pedeapsa aplicată.
Astfel, din declaraţiile date de M.D., director la SC T., M.M., şef serviciu financiar la această societate comercială, A.E., casier, D.L. şofer, P.D. economist, coroborate cu expertiza contabilă, efectuată în cauză şi cu recunoaşterile făptuitorului, rezultă fără dubiu, că el a comis faptele pentru care a fost condamnat.
În faţa procurorului, inculpatul a declarat că, fiind contactat, telefonic, de S.C. T., a acceptat să se preocupe de valorificarea creanţelor pe care această societate le avea la alte societăţi, de la care să încaseze sumele şi să i le predea.
Astfel, inculpatul a luat legătura cu sus-menţionatele societăţi comerciale, unde s-a prezentat ca delegat al S.C. T., împuternicit să facă compensări, pentru valorificarea unor creanţe. Împuternicirea era fictivă.
Pentru acoperirea fraudei, inculpatul a întocmit, în fals, 8 procese verbale de compensare, parafate cu o ştampilă falsă.
Concomitent inculpatul a încasat şi şi-a însuşit sumele de bani cuvenite S.C. T.
M.N.D. şi S.G., cu care inculpatul a luat legătura şi le-a propus să facă compensări, precizează modalitatea desfăşurării operaţiunilor, arătând că banii rezultaţi din valorificarea mărfurilor ridicate de la S., erau predaţi inculpatului.
De asemenea, martorii D.O.C., T.R.R. şi M.C. declară că, la cererea inculpatului, au acceptat virarea sumelor de bani, predate, ulterior, inculpatului.
De altfel, din toate actele dosarului, rezultă că inculpatul nu era cunoscut de nici o persoană autorizată din cadrul S.C. T.
Folosindu-se de o calitate mincinoasă şi de o ştampilă falsă, inculpatul a reuşit să inducă şi să menţină în eroare pe cei pe care i-a înşelat, determinându-i să semneze procesele-verbale de compensare.
Raportul de expertiză, efectuată în cauză, conchide că inculpatul trebuie să restituie Societăţii comerciale T. suma de 5.109.465.000 lei aşa cum, corect, a reţinut prima instanţă.
Împrejurarea că, în răspunsul la obiectivul 4 al expertizei, se menţionează că din valoarea de 5.109.465.000 lei, există documente că inculpatul şi-a însuşit, pe bază de acte de plată, suma de 1.449.000.000 lei, nu are relevanţă asupra reţinerii vinovăţiei pentru întreg prejudiciul, el, făptuitorul, fiind cel care a angrenat, în activitatea sa infracţională şi celelalte societăţi comerciale, prin administratorii lor, care au lucrat cu bună-credinţă.
De altfel, la urmărirea penală, inculpatul a recunoscut, integral, activitatea sa frauduloasă, după care s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii.
Din oficiu, nu se constată motive de casare care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menţinută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul C.C.D. împotriva deciziei penale nr. 313 din 17 aprilie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4689/2003. Penal. Art.208, 209,211 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 4693/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
