CSJ. Decizia nr. 4687/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4687/2003
Dosar nr.1763/2003
Şedinţa publică din 22 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 388 din 2 iulie 2002 a Tribunalului Iaşi a condamnat pe inculpatul D.C., pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare şi 3 ani pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata şi în condiţiile prevăzute de art. 71 C. pen.
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada arestării preventive de la 25 februarie 2000 la 21 martie 2001.
În baza dispoziţiilor art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a corpului delict (furca folosită la comiterea faptei).
S-a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă S.M. şi în consecinţă:
În baza dispoziţiilor art. 14 şi art. 346 C. proc. pen., combinat cu art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul să-i plătească acesteia suma de 50.000.000 lei despăgubiri civile, din care 25.000.000 lei daune materiale şi 25.000.000 lei daune morale.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile o prestaţie periodică în sumă de 1.000.000 lei/lună începând cu data de 2 iulie 2002 până la încetarea stării de nevoie, precum şi suma de 72.000.000 lei ce globalizează prestaţia periodică cuvenită părţii vătămate, în raport cu venitul minim pe economia naţională, începând cu data de 29 mai 1994 când a survenit infirmitatea fizică şi până la data pronunţării prezentei sentinţe.
În baza dispoziţiilor art. 188 din Legea nr. 3/1978 a fost obligat inculpatul să plătească despăgubiri civile părţii civile Spitalul Clinic nr. 3 Iaşi, suma de 7.371.080 lei şi Spitalului Orăşenesc Hârlău, suma de 535.550 lei, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate.
A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 3.000.000 lei cheltuieli judiciare şi părţii civile suma de 4.104.000 lei cu acelaşi titlu.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În ziua de 29 mai 1994, inculpatul însoţit de mai mulţi tineri, se aflau în perimetrul livezii numitului S.D. Fiind somaţi să părăsească livada, inculpatul nedând curs acestei solicitări l-a lovit cu pumnul peste faţă pe S.D.
În continuare inculpatul a luat o furcă şi i-a ameninţat atât pe S.D., cât şi pe partea vătămată S.M., care au plecat în fugă.
Partea vătămată a fost ajunsă din urmă de către inculpat, fiind lovită cu partea metalică a furcii peste mâna dreaptă şi în zona capului.
Fiind transportată iniţial la Spitalul Orăşenesc Hârlău, iar apoi la Spitalul de neurochirurgie din Municipiul Iaşi. Certificatul medico-legal întocmit în cauză a concluzionat că partea vătămată a prezentat o plagă cranio-cerebrală operată, produsă prin lovire cu un corp dur, necesitând pentru vindecare 55-57 zile de îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieţii, iar lipsa de substanţă osoasă conferindu-i o infirmitate permanentă.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, susţinând că nu este autorul faptei reţinută în sarcina sa.
Prin Decizia penală nr. 79 din 27 februarie 2003, Curtea de Apel Iaşi a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, hotărâre recurată în termen legal, reiterându-se motivele formulate în cererea introductivă.
Recursul declarat este nefondat.
Potrivit art. 1 alin. (1) şi (3) C. proc. pen., procesul penal are drept scop constatarea la timp şi în mod complet al faptelor care constituie infracţiune, astfel că orice persoană care a săvârşit o infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale, şi nici o persoană nevinovată să nu fie trasă la răspundere penală, iar potrivit alin. (2) procesul penal trebuie, între altele să contribuie la apărarea drepturilor şi libertăţii persoanei.
Verificând actele şi lucrările de la dosar se constată că instanţele dovedind rol activ în administrarea tuturor probatoriilor necesare justei soluţionări a cauzei a reţinut corect situaţia de fapt şi vinovăţia acestuia. Martorii audiaţi în cauză au confirmat prezenţa inculpatului în câmpul infracţional. Momentul când inculpatul a lovit victima a fost observat de martorii S.G. şi B.Şt. De altfel, inculpatul a recunoscut iniţial că a lovit partea vătămată în prezenţa apărătorului desemnat din oficiu, retractările sale ulterioare neavând suport probator.
Existând aşadar probe care duc la concluzia indubitabilă că inculpatul este vinovat, Curtea constată că hotărârea atacată este legală şi temeinică şi pe cale de consecinţă, se va dispune conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul D.C. împotriva deciziei penale nr. 79 din 27 februarie 2003 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4686/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... | CSJ. Decizia nr. 4688/2003. Penal. Art.183 c.pen. Recurs → |
|---|
