CSJ. Decizia nr. 496/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 496/2003
Dosar nr. 4804/2002
Şedinţa publică din 31 ianuarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 654 din 16 iulie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de condamnatul S.F.
S-a reţinut că, prin sentinţa penală nr. 34 din 20 ianuarie 2000 a Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a penală, sus-numitul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 20 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pentru 4 infracţiuni de tâlhărie şi 3 de viol.
Prin Decizia penală nr. 260 din 23 mai 2000, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, admiţând recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a desfiinţat parţial sentinţa şi rejudecând, a aplicat pedeapsa interzicerii unor drepturi pentru fiecare infracţiune reţinută şi apoi le-a contopit. Totodată, a făcut aplicarea art. 113 C. pen., obligându-l pe inculpat la tratament medical până la însănătoşire.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a respins, ca nefondat recursul declarat de inculpat.
Curtea Supremă de Justiţie, secţia penală, a respins, ca nefondate, recursurile declarate de parchet şi inculpat.
Prin cererea de revizuire, condamnatul S.F. a susţinut că a fost cercetat abuziv şi neavându-se în vedere faptul că este bolnav psihic.
Cererea de revizuire şi dosarul cauzei au fost înaintate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, la Tribunalul Municipiului Bucureşti, secţia I penală, pentru judecare, menţionându-se că în cauză nu se poate reţine nici unul din cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Tribunalul a constatat, de asemenea, că nu sunt motive pentru revizuirea hotărârii de condamnare.
Apelul declarat de condamnat, prin care a reiterat motivele din cererea de revizuire, a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 623 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Împotriva acesteia, revizuientul condamnat a declarat recurs, invocând, în petiţia de recurs, deficienţe în cercetarea penală efectuată, iar când i s-a acordat ultimul cuvânt a solicitat doar reducerea pedepsei.
Recursul este nefondat.
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, se constată că organele de urmărire penală, manifestând rol activ, au administrat probele necesare şi nu există nici o îndoială asupra credibilităţii acestora.
Constatările făcute la locul faptei, procesele-verbale de recunoaştere din grup de către persoanele vătămate, când s-au făcut şi planşe fotografice, s-au efectuat în prezenţa unor martori asistenţi, iar interogatoriul şi prezentarea materialului de urmărire penală, s-a făcut în prezenţa unui apărător desemnat din oficiu.
Unele din bijuteriile sustrase prin violenţă, au fost găsite asupra inculpatului, fiind făcute fotografii şi sub acest aspect.
Totodată, se constată că organele de cercetare penală au verificat şi susţinerea inculpatului asupra stării de sănătate psihică, stabilindu-se prin expertiză, deşi prezintă tulburări de personalitate de tip antisocial, are discernământul păstrat în raport cu faptele comise.
Aşadar, corect s-a concluzionat de cele două instanţe de judecată că cererea de revizuire nu se încadrează în nici unul din cazurile prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
De asemenea, nici motivul invocat oral în recurs, cu privire la pedeapsa aplicată, nu constituie motiv de revizuire, în sensul menţionatului articol de lege.
În consecinţă, urmează ca recursul examinat, să fie respins ca nefondat, în baza art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Totodată, urmează a obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se include şi onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.F. împotriva deciziei penale nr. 623 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 550.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 31 ianuarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4948/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4966/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
