ICCJ. Decizia nr. 4948/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4948/2003
Dosar nr. 3810/2003
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa penală nr. 220 din 7 iulie 2003, a condamnat pe inculpatul M.F.M. la pedeapsa de 25 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat deosebit de grav, prevăzută de art. 174, art. 175 lit. a) şi art. 176 lit. a) C. pen. şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe timp de 5 ani.
A menţinut starea de arest şi a dedus din pedeapsa aplicată arestul preventiv executat începând cu 1 decembrie 2002 până la 7 iulie 2003. Instanţa a dispus prelungirea arestării preventive cu 30 zile.
S-a luat act că M.S. şi M.L. nu s-au constituit părţi civile.
Hotărând astfel, tribunalul a reţinut că inculpatul locuia împreună cu părinţii şi concubina S.E. şi că în nenumărate rânduri când se îmbăta provoca scandal şi le bătea pe cele două femei. În ziua de 29 noiembrie 2002, inculpatul a bătut-o din nou pe martora S.E. care pentru a scăpa a fugit la nişte prieteni. În cursul zilei de 30 noiembrie 2002, martora a revenit acasă şi a găsit-o pe victima M.I., foarte rău bătută, martora fiind sfătuită să plece repede din casă pentru a nu fi prinsă de inculpat pentru că risca să fie ucisă.
În ziua de 30 noiembrie 2002, inculpatul şi-a bătut din nou mama apoi a plecat în comună şi când a revenit noaptea, beat, a provocat scandal a bătut-o şi a ştrangulat-o.
Apelul declarat de inculpat care a criticat sentinţa sub aspectul greşitei încadrări a faptei şi a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de loviri cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., a fost respins prin Decizia nr. 441/ A din 5 august 2003, pronunţată de secţia a II-a penală de la Curtea de Apel Bucureşti.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, iar prin memoriul înaintat de la locul de deţinere a cerut casarea deciziei şi sentinţei şi achitarea deoarece nu este vinovat.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie analizând hotărârile atacate, în baza actelor şi lucrărilor din dosarul cauzei, constată că recursul este nefondat.
Inculpatul a avut pe tot timpul procesului o conduită procesuală nesinceră. A negat săvârşirea faptei, iar atunci când a luat cunoştinţă de declaraţiile martorului T.N. şi B.N., care au arătat că, în ziua de 30 noiembrie 2002, mergând la inculpat, mama acestuia baricadată în cameră, le-a cerut să meargă la poliţie să anunţe că inculpatul a bătut-o rău şi că a închis-o în casă, inculpatul a declarat că a intrat în camera victimei şi a observat că prezenta urme de lovituri, dar nu ştie cine a bătut-o. Fiind pus în faţa altor probe, inculpatul a declarat că în noaptea de 30 noiembrie 2002, când a revenit acasă era aşa de beat că nu îşi mai aduce aminte de nimic.
Audiat în instanţă, inculpatul a continuat să nege săvârşirea faptei şi în plus a arătat că nu numai că nu a bătut-o niciodată pe mama sa dar era în foarte bune relaţii cu aceasta.
Declaraţiile inculpatului sunt contrazise de martorii: U.P. care a fost chemat în mai multe rânduri de victimă şi aceasta i s-a plâns că fiul său o bate şi ameninţă că va muri de mâna lui; T.I., care a arătat că atunci când inculpatul se îmbăta îşi bătea mama şi concubina; G.A., vecin cu părţile, acesta a declarat că de câte ori inculpatul se îmbăta le bătea pe mamă şi concubină cum şi de martorii M.S. şi M.L., fraţi ai inculpatului, care au arătat că inculpatul este cel care a ucis-o pe M.I.
În raport de probele administrate, corect s-a reţinut că inculpatul este autorul infracţiunii de omor calificat, deosebit de grav, iar pedeapsa aplicată a fost corect individualizată ţinând seama de criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În consecinţă, recursul urmează a fi respins în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca nefondat.
În temeiul art. 38517 alin. (4), cu referire la art. 383 alin. (2) C. proc. pen., se va deduce arestul preventiv executat de la 1 decembrie 2002 până la data deciziei.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.F.M. împotriva deciziei penale nr. 441/ A din 5 august 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 1 decembrie 2002 la 4 noiembrie 2003.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4941/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 496/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
