ICCJ. Decizia nr. 4941/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4941/2003
Dosar nr. 3320/2002
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă,
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 116/ S pronunţată la data de 25 aprilie 2002, în dosarul penal nr. 2053/2001, Tribunalul Braşov, secţia penală, hotărăşte:
- în baza art. 189 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpata D.E.Ş., la pedeapsa de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
- în baza art. 211 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie.
- în baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), raportat la art. 197 lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru săvârşirea de complicitate la infracţiunea de viol.
- în baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 5 ani închisoare, pentru participaţie improprie la săvârşirea infracţiunii de viol.
- în baza art. 180 alin. (2) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 6 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de lovire.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele stabilite şi s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea de 5 ani şi 6 luni închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, astfel încât în final pedeapsa rezultantă pe care urma s-o aibă de executat să fie de 6 ani închisoare.
În baza art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), a condamnat pe inculpatul C.N.D., la pedeapsa de 5 ani, închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de lipsire de libertate în mod ilegal.
În baza art. 197 alin. (2) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
În baza art. 221 alin. (1) C. pen., a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa de un an şi 10 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tăinuire.
În baza art. 33 lit. a) C. pen. şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare, pe care a sporit-o cu 6 luni închisoare, astfel încât în final inculpatul urma să execute o pedeapsă rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 357 C. proc. pen., a interzis ambilor inculpaţi drepturile, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pe durata înscrisă în art. 71 C. pen.
În baza art. 197 alin. (2) C. pen., raportat la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), a aplicat inculpaţilor D.E.Ş. şi C.N.D. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, a) de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi b) de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat, pe o durată de 3 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus din pedepsele aplicate inculpaţilor perioada prevenţiei începând cu data de 16 octombrie 2001, până la data de 25 aprilie 2002.
În baza art. 155 C. proc. pen., raportat la art. 23 alin. (4) din Constituţia României a prelungit cu încă 30 de zile măsura arestării preventive a inculpaţilor D.E.Ş. şi C.N.D., începând cu data de 14 mai 2002, până la 12 iunie 2002 inclusiv.
În baza art. 11 pct. 2 lit. a C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpata D.E.Ş. pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism, prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen.; a achitat pe inculpatul C.N.D. pentru săvârşirea de complicitate la infracţiunea de proxenetism, prevăzută de art. 26, raportat la art. 329 alin. (1) C. pen.; a achitat pe inculpaţii A.C., T.P.G.M. şi D.F.A., trimişi în judecată prin rechizitoriul Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov pentru săvârşirea infracţiunilor de viol, prevăzute de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii A.C. şi T.P.G.M. şi cu aplicarea art. 99 şi următoarele C. pen., în ceea ce-l priveşte pe inculpatul D.F.A.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., cu aplicarea art. 1003 C. civ., a obligat pe inculpaţii D.E.Ş. şi C.N.D. în solidar să plătească părţii civile P.L.C. suma de 50.000 lei cu titlu de despăgubiri civile materiale şi suma de 30.000.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 346 C. proc. pen., raportat la art. 998 C. civ., a obligat pe inculpata D.E.Ş. să plătească aceleiaşi părţi civile suma de 380.000 lei cu titlu de despăgubiri civile.
S-a respins restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpata D.E.Ş. a sumei de 150.000 lei obţinută prin săvârşirea infracţiunii, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.
În baza art. 109 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata D.E.Ş. a unui pantalon de pijama şi a unei pături aflate la Camera de Corpuri delicte a Tribunalului Braşov.
În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către inculpata D.E.Ş. a unui pantalon de pijama şi a unei pături aflate la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Braşov.
În baza art. 169 C. proc. pen., s-a dispus restituirea către partea vătămată P.L.C. a unei perechi de ciorapi de damă din mătase, deterioraţi aflaţi la Camera de Corpuri Delicte a Tribunalului Braşov.
În baza art. 189 C. proc. pen., s-a dispus să se suporte din fondurile Ministerului de Justiţie şi să se plătească Baroului de Avocaţi Braşov suma de 900.000 lei, reprezentând onorarii avocaţiale.
În baza art. 191 C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii: C.N.D. la 1.238.600 lei, iar D.E.Ş. la 1.688.600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 192 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus ca restul cheltuielilor judiciare în cuantum de 4.215.800 lei să rămână în sarcina statului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În ziua de 12 octombrie 2001, partea vătămată P.L.C., în etate de 21 ani, s-a deplasat împreună cu martorul C.F. din Braşov în Zărneşti, unde au făcut o vizită familiei C.
La întoarcere, fiind târziu iar martorul, în stare de ebrietate, cei doi au pierdut autobuzul.
Întorcându-se de la autogară, cu intenţia de a face autostopul, cei doi au întâlnit un grup de tineri, printre care şi inculpatul A.C. şi T.P.G.M., cărora partea vătămată le-a cerut sprijin, nemaiavând încredere în prietenul ei băut.
Inculpaţii A.C. şi T.P.G.M. s-au deplasat împreună cu partea vătămată la adresa locuinţei inculpatului T.P.G.M., unde aceştia au rămas împreună (pe scara blocului şi apoi în locuinţă) până dimineaţa spre ora 5, când au plecat toţi spre staţia de autobuz. Cum nu circula încă autobuzul şi afară era foarte frig, iar scările de bloc nu ofereau un adăpost călduros, inculpaţii i-au propus părţii vătămate să meargă la nişte cunoştinţe, respectiv D.E.Ş. şi C.N.D.
Cei trei, respectiv partea vătămată P.L.C. şi inculpaţii A.C. şi T.P.G.M. au fost găzduiţi de D.E.Ş. şi C.N.D., dar pe la ora 7 dimineaţa când aceasta a dorit să iasă din casă, inculpaţii nu i-au permis să plece.
Inculpata D.E.Ş. a luat poşeta părţii vătămate „la verificat" însuşindu-şi 420.000 lei, iar inculpatul C.N.D. a pus-o pe partea vătămată să se dezbrace şi să întreţină relaţii sexuale cu inculpaţii A.C. şi T.P.G.M., care însă au refuzat.
După ce i s-a permis părţii vătămate să se îmbrace, dar nu şi să plece, inculpaţii A.C. şi T.P.G.M., rugaţi de aceasta să o ajute, i-au promis că vor încerca, deşi le este frică de coinculpaţii D.E.Ş. şi C.N.D.
Inculpata D.E.Ş. a luat din poşeta părţii vătămate în afară de bani, acte şi 2 numere de telefon, plecând în oraş să „controleze" sinceritatea părţii vătămate.
Inculpata D.E.Ş. a dat 50.000 lei din cei însuşiţi, inculpatului C.N.D. care cunoştea provenienţa acestora.
Imediat ce a plecat inculpata D.E.Ş., inculpatul C.N.D. a forţat-o pe partea vătămată să întreţină cu el relaţii sexuale normale şi anale.
Inculpata D.E.Ş. s-a întors şi a plecat din nou după ce i-a cerut inculpatului C.N.D. să nu o lase să plece pe partea vătămată.
Rămânând singură cu inculpatul A.C. şi convinsă că acesta o va ajuta, partea vătămată a întreţinut relaţii sexuale cu el, fără a fi forţată fizic sau prin ameninţare.
Acelaşi lucru s-a întâmplat apoi, după ce şi-a făcut toaleta, cu inculpatul T.P.G.M. şi, în aceleaşi condiţii.
În după-amiaza aceleiaşi zile, inculpata D.E.Ş. s-a întors cu inculpatul minor D.F.A., căruia inculpatul C.N.D. i-a propus să întreţină relaţii sexuale cu partea vătămată, fapt de ambii acceptat şi consumat.
Peste noapte inculpata D.E.Ş. lipsind, iar la întoarcere, inculpatul C.N.D. mărturisindu-i (concubinei), inculpata D.E.Ş., că personal a întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată, aceasta a lovit-o pe partea vătămată, apoi a obligat-o să practice sex oral cu inculpatul C.N.D., după care a întreţinut un raport sexual cu acesta, în prezenţa părţii vătămate.
În după, amiaza aceleiaşi zile, constrânsă de inculpaţii C.N.D. şi D.E.Ş., sub paza acesteia, partea vătămată a fost dusă la locuinţa martorilor V.N. şi T.M., pentru a întreţine relaţii sexuale contra sumei de 50.000 lei şi respectiv 100.000 lei.
Partea vătămată le-a mărturisit că este privată de libertate şi le-a solicitat s-o ajute să plece.
În aceste condiţii, partea vătămată a refuzat să plece cu inculpata D.E.Ş., situaţie în care aceasta a lovit-o, moment în care martorul T.M. a lovit-o la rândul său pe inculpată.
Martorul a însoţit-o apoi la locuinţa inculpaţilor, de unde partea vătămată şi-a recuperat geanta şi a fost ajutată să plece din Zărneşti.
Expertul medico-legal a constatat leziuni de violenţă ce au necesitat pentru vindecare 6, 7 zile de îngrijiri medicale.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost reţinute din analiza probelor administrate şi anume: plângerea părţii vătămate şi declaraţia acesteia, declaraţiile inculpaţilor, raportul constatator medico-legal, acte, proces-verbal de constatare la faţa locului, declaraţiile martorilor C.F., C.C., M.B., R.C., HG, F.I., H.I.E., H.T., P.D., V.N., T.M., V.I., P.M.F.
Faţă de situaţia reţinută, instanţa de fond a constatat ca fiind întrunite elementele constitutive ale următoarelor infracţiuni:
- în sarcina inculpatei D.E.Ş.: lipsire de libertate în mod ilegal, tâlhărie, complicitate la infracţiunea de viol, viol în participaţie şi lovire.
- în ceea ce îl priveşte pe inculpatul C.N.D.: lipsire de libertate în mod ilegal, viol şi tăinuire.
- inculpaţii T.P.G.M., A.C. şi D.F.A. au întreţinut relaţii sexuale cu partea vătămată fără constrângere, fără intenţia de a viola, pentru aceste considerente, fiind achitaţi.
De asemenea instanţa de fond a achitat pe inculpaţii D.E.Ş. şi C.N.D., pentru infracţiunea de proxenetism, aceasta fiind legată de practicarea prostituţiei ceea ce în cauza de faţă nu există, partea vătămată neacţionând de bunăvoie şi cu scopul obţinerii mijloacelor de trai.
Curtea de Apel Braşov prin Decizia penală 133, pronunţată la data de 28 iunie 2002 în dosarul penal nr. 664/P/2002, a decis:
A admis apelurile declarate de inculpaţii D.E.Ş. şi C.N.D., împotriva sentinţei penale nr. 116 din 25 aprilie 2002 a Tribunalului Braşov, pe care a desfiinţat-o cu privire la latura penală şi civilă referitor la cei doi inculpaţi şi rejudecând în aceste limite:
În baza art. 11 pct. 2 lit. a), combinat cu art. 10 lit. d) C. proc. pen., a achitat pe inculpaţii:
1. D.E.Ş. pentru infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2) C. pen.; complicitate la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 26, raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.; participaţie improprie la infracţiunea de viol, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen.;
2. C.N.D. pentru infracţiunile de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (1) şi (2) C. pen.; viol, prevăzută de art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. şi tăinuire, prevăzută de art. 221 alin. (1) C. pen.
În baza art. 208 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de furt prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. f) C. pen., a condamnat pe inculpata D.E.Ş., la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen., pentru infracţiunea de lovire, a condamnat pe aceeaşi inculpată la pedeapsa de 4 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele stabilite şi a aplicat pedeapsa cea mai grea, de un an închisoare.
În baza art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei de mai sus, stabilind un termen de încercare de 3 ani, atrăgând atenţia inculpatei asupra prevederilor art. 83 C. pen.
A înlăturat pedepsele accesorii şi complimentare aplicate ambilor inculpaţi.
A dispus punerea de îndată în libertate a inculpaţilor, dacă nu sunt arestaţi în altă cauză.
A constatat că aceştia erau arestaţi preventiv din data de 16 octombrie 2001.
A obligat pe inculpata D.E.Ş. să plătească părţii civile P.L.C. suma de 430.000 lei despăgubiri civile, respingând celelalte pretenţii privind daunele morale.
A respins apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov împotriva aceleiaşi sentinţe, menţinând celelalte dispoziţii.
A înlăturat obligarea inculpatului C.N.D. la plata cheltuielilor judiciare în primă instanţă.
S-a dispus să rămână în sarcina statului cheltuielile judiciare în care erau incluse şi onorariile pentru apărătorii din oficiu, de câte 450.000 lei pentru inculpaţii A.C., T.P.G.M., D.F.A. şi D.E.Ş.
Instanţa de apel i-a achitat pentru infracţiunile de privare de libertate şi viol pe inculpaţii D.E.Ş. şi C.N.D., considerând că din unele amănunte cuprinse în declaraţiile martorilor şi chiar a părţii vătămate, a rezultat direct sau prin deducţie logică (prezumţia penală) o altă situaţie de fapt decât aceea reţinută de actul de acuzare şi de către instanţa de fond şi anume că partea vătămată nu a fost privată de posibilitatea de a se deplasa şi de a acţiona, în raport cu propria voinţă.
Tot ceea ce s-a petrecut a reprezentat libera manifestare de voinţă a părţii vătămate.
Infracţiunile care au subzistat în opinia instanţei de apel au fost furtul şi lovirea, comise de inculpata D.E.Ş., infracţiuni cu un grad redus de pericol social faţă de cele pentru care a fost trimisă în judecată.
Acesta a şi fost motivul pentru care instanţa de apel condamnând-o pe inculpata D.E.Ş., a dispus totodată suspendarea condiţionată a executării pedepsei, prevăzute de art. 81 C. pen.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov.
În motivele scrise de recurs s-au criticat hotărârile pentru greşita încadrare juridică dată infracţiunii de tâlhărie săvârşită de inculpata D.E.Ş. şi greşita achitare a tuturor inculpaţilor, pentru infracţiunile de lipsire de libertate, viol şi pentru D.E.Ş. şi C.N.D. şi pentru proxenetism, motiv de casare înscris în dispoziţiile art. 3859 alin. (1), pct. 171 C. proc. pen.
S-a solicitat casarea hotărârilor şi condamnarea inculpaţilor pentru toate infracţiunile pentru care aşa cum au fost trimişi în judecată prin rechizitoriu.
Curtea examinând hotărârea atacată şi sentinţa de fond în raport de criticile aduse prin recurs şi cu ocazia apelului constată că acesta este fondat, pentru următoarele considerente:
Ambele instanţe au apreciat greşit probele administrate, reţinând, instanţa de fond: că acceptarea relaţiilor sexuale cu inculpaţii: A.C., T.P.G.M. şi D.F.A., de către partea vătămată, a reprezentat voinţa ei valabilă, liber exprimată, iar instanţa de apel, că întreaga activitate s-a desfăşurat sub semnul acceptării, de bună voie, de către partea vătămată, excepţie făcând infracţiunile constate, de furt şi lovire.
Ori, anumite atitudini ale părţii vătămate (efectuare de duş, masaj, manichiură, acceptarea mâncării, adoptarea unor poziţii sexuale care denotau implicarea voită etc.), constatate de instanţă, trebuiau înţelese ca încercări ale părţii vătămate de a-şi proteja propria persoană, şi de a nu stârni bănuieli pentru a-şi putea asigura scăparea, nicidecum ca voinţă de a sta în acea locuinţă şi de a întreţine relaţii sexuale.
Încercarea acesteia, de a se elibera, imediat ce a avut o posibilitate a demonstrat reala voinţă a părţii vătămate.
Acuzarea a reţinut corect, din probele administrate, că inculpaţii D.E.Ş. şi C.N.D. au comis acte de natură să împiedice partea vătămată să părăsească locuinţa în care fusese sechestrată (D.E.Ş. s-a opus plecării părţii vătămate, a agresat-o în numeroase rânduri, şi-a însuşit banii ei, a constrâns-o prin violenţă şi ameninţare să aibă relaţii sexuale cu inculpatul C.N.D., a silit-o să practice relaţii sexuale şi a obţinut foloase materiale pe seama ei; inculpatul C.N.D. recunoaşte aceste aspecte şi se apără în sensul că s-a temut de inculpata D.E.Ş.?!)
În privinţa violurilor săvârşite de inculpaţi s-a arătat că au avut acceptul părţii vătămate.
În realitate partea vătămată expres sau tacit s-a opus relaţiilor sexuale cu fiecare inculpat în parte, iar când nu a făcut-o expres, este evident că voinţa îi era viciată prin însăşi privarea de libertate la care fusese supusă.
Desigur circumstanţele în care s-au săvârşit faptele sunt deosebite, existând diferenţe privind gradul de periculozitate socială, între violul comis de C.N.D., prin violenţă şi ameninţare şi cel comis de inculpaţii A.C. şi T.P.G.M., care au profitat de situaţia în care partea vătămată fusese adusă (imposibilitatea exprimării libere a dorinţelor) sau cel al inculpatului D.F.A., minor şi adus de inculpata D.E.Ş., când se desfăşuraseră deja o parte din actele materiale infracţionale, fără să fi fost cunoscute sau acceptate de acesta.
Aceste aspecte urmează să influenţeze individualizarea pedepsei, iar nu existenţa infracţiunilor.
În ceea ce priveşte infracţiunea de proxenetism greşit instanţele au constatat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni, deoarece îndemnul la prostituţie presupune prostituarea, iar prostituţia este fapta persoanei care-şi procură cele mai importante mijloace de existenţă, prin întreţinerea unor relaţii sexuale (plătite), ceea ce nu s-a dovedit în cauza de faţă, partea vătămată fiind o persoană care-şi câştiga veniturile din muncă, iar relaţiile sexuale întreţinându-le peste voia ei şi fără intenţia proprie de a avea un câştig material.
Considerentele expuse de instanţele de fond şi apel sunt juste, dar sunt valabile doar în ceea ce o priveşte pe partea vătămată, căreia nu i se poate reţine comiterea infracţiunii de prostituţie, lipsind latura subiectivă.
În ceea ce îi priveşte pe inculpaţii D.E.Ş. ca autor şi pe C.N.D. ca şi complice la săvârşirea infracţiunii de proxenetism argumentele exprimate nu conduc la înlăturarea răspunderii penale, deoarece faptele lor întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism.
Cei doi inculpaţi, cu bun ştiinţă au determinat-o pe partea vătămată să întreţină relaţii sexuale contra cost, cu mai multe persoane pentru a-şi crea prin aceasta un profit material, fiind evidentă aşadar activitatea de proxenetism, pentru care urmează a fi condamnaţi.
Pentru aceste considerente recursul urmează a fi admis, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515, pct. 2, lit. d) C. proc. pen., cu consecinţa casării totale a deciziei de apel şi sub anumite aspecte ale sentinţei.
Inculpaţii urmează să fie condamnaţi pentru infracţiunile comise în concurs cu respectarea criteriilor, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), iar în ce îi priveşte pe inculpaţii A.C. şi T.P.G.M. şi cu reţinerea de circumstanţe atenuante, conform art. 74 şi art. 76 C. pen.
Se va graţia pedeapsa aplicată pentru art. 180 alin. (2) C. pen.
Prin aplicarea art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Cheltuielile judiciare către stat vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Braşov, împotriva deciziei penale nr. 133 din 28 iunie 2002 a Curţii de Apel Braşov, privind pe intimaţii inculpaţi D.E.Ş., D.F.A., C.N.D., A.C. şi T.P.G.M.
Casează în totalitate Decizia penală nr. 133 din 38 iunie 2002 a Curţii de Apel Braşov şi în parte sentinţa penală nr. 116 din 25 aprilie 2001, cu privire la achitarea inculpatei D.E.Ş. pentru infracţiunea prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. şi graţierea unei pedepse; cu privire la achitarea inculpatului C.N.D., pentru infracţiunea prevăzută de art. 26, raportat la art. 329 alin. (1) C. pen. şi pentru achitarea inculpaţilor A.C., T.P.G.M. şi D.F.A. pentru infracţiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. 2 lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
1. Cu privire la inculpata D.E.Ş.:
Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor.
În baza art. 329 alin. (1) C. pen., cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnă pe inculpată la 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa aplicată în cauză cu pedepsele aplicate inculpatei de instanţa de fond (mai puţin pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea, prevăzută de 180 alin. (2) C. pen.) urmând ca inculpata să execute pedeapsa de 5 ani şi 6 luni închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, astfel că inculpata va executa pedeapsa de 6 ani închisoare cu interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64, în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 graţiază pedeapsa de 6 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea prevăzută de art. 180 alin. 2 C. pen.
Deduce din pedeapsă arestarea preventivă începând cu 16 octombrie 2001, până la punerea în libertate efectivă.
2. Cu privire la inculpatul C.N.D.:
Înlătură aplicarea art. 34 lit. b) C. pen. şi repune pedepsele în individualitatea lor.
În baza art. 26, raportat la art. 329 alin. (1) C. pen., cu art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnă inculpatul la 3 ani închisoare.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b), contopeşte pedeapsa aplicată în cauză cu pedepsele aplicate de instanţa de fond (mai puţin pedeapsa de un an închisoare, aplicată pentru infracţiunea, prevăzută de art. 221 C. pen.), urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare, pe care o sporeşte cu 6 luni închisoare, astfel că inculpatul va executa 6 ani şi 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, în condiţiile art. 71 C. pen.
În baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 graţiază pedeapsa de un an şi 10 luni închisoare, aplicată pentru infracţiunea, prevăzută de art. 221 C. pen.
Deduce arestarea preventivă de la 16 octombrie 2001, până la punerea în libertate efectivă.
3. În baza art. 197 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. şi art. 74 şi art. 76 C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnă pe inculpaţii A.C. şi T.P.G.M., la câte un an închisoare cu interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 în condiţiile art. 71 C. pen.
Deduce din pedepsele aplicate arestarea preventivă de la 20 octombrie 2001, până la punerea în libertate efectivă (măsură dispusă prin încheierea instanţei de fond din 14 februarie 2002).
În baza art. 197 alin. (2) lit. a) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP) şi art. 74 şi art. 76 C. pen., condamnă pe inculpatul D.F.A. la 6 luni închisoare, cu interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64, în condiţiile art. 71 C. pen.
Deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 20 octombrie 2001, până la punerea efectivă în libertate (măsură dispusă prin încheierea din 14 februarie 2002 a instanţei de fond).
Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei pentru fiecare inculpat, se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4937/2003. Penal. Conflict competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 4948/2003. Penal → |
|---|
