ICCJ. Decizia nr. 498/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 498
Dosar nr.5493 /2003
Şedinţa publică din28 ianuarie 200.
Asupra recursului de faţă ,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr. 316 din 11 iunie2003, Tribunalul Galaţi l-a condamnatpe inculpatulM.C. la 7 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi(2) lit. b) şi c) şi alin. (21)lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit.a) C. pen.
În baza art. 85 C. pen. s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepselor de 1 an închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 501 din 20 februarie 2002 a Judecătoriei Galaţi ; 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1093 din 17 aprilie 2002 a Judecătoriei Galaţi ; 1 an şi 15 zile închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr. 1047/1998 aJudecătoriei Galaţi .
A descontopit pedeapsa de 2 ani şi 2 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 1093 din 17 aprilie 2002 aJudecătoriei Galaţi în pedepsele componente şi a înlăturat sporul.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului prin sentinţele penale nr. 501/2002, 1093/2002 şi 1047/1998 ale Judecătoriei Galaţi şi a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare sporită la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 83 C. pen. s-a revocat suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate prin sentinţele penale sus-menţionate şi s-a dispus ca rezultanta de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată ca efect al contopirii pedepselor să fie executată alături de pedeapsa de 7 ani şi 6 luni aplicată în cauză, în total 10 ani închisoare.
Conform art. 88 s-a computat din pedeapsă durata prevenţiei.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Inculpatul a fost obligat în solidar cu coinculpatulC.M. la 2.800.000 lei despăgubiri către partea civilăP.G. A mai fost obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut că înseara de 20 aprilie 2002 inculpatul M.C. şi inculpatul C.M.,şi el condamnat în cauză au consumat băuturi alcoolice la mai multe baruri.
La un moment dat inculpaţii au plecat în urmărirea părţii vătămate care şi ea consumase băuturi alcoolice într-un bar. La un moment dat inculpatul M.C. i-a aplicat părţii vătămate o lovitură în cap cu o sticlă de bere apoi ambii inculpaţi au lovit partea vătămată cu pumnii şi picioarele doborând-o la pământ.
Au căutat-o apoi prin buzunare de unde i-au furat 800.000 lei.
Urmare agresiunii, partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 8-9 zile îngrijiri medicale.
În cursul urmăririi penale inculpatul recurent a recunoscut faptele aşa cum au fost reţinute. Lacercetarreea judecătorească a precizat că n-a comis agresiuni asupra părţii vătămate ci doar I-a furat banii.
Prin Decizia penală nr.638/2003 Curtea de Apel Galaţi a admis apelurile parchetului şi inculpatuluiM.C., a casat parţial hotărârea atacată şi a înlăturat dispoziţiile referitoare la anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 15 zile închisoareaplicată prin sentinţa penală nr. 1047/1998 a Judecătoriei Galaţiprecum şi dispoziţia de contopire a acesteia cu celelalte pedepse aplicate.
S-a menţinut pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luniînchisoare stabilită după contopire precum şi pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare stabilită după aplicarea art. 83 C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul M.C. care în principal a criticat hotărârile pronunţate pentru greşitaîncadrare juridică a faptei în infracţiunea de tâlhărie în loc de infracţiunea de furt iar în subsidiar a cerut reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Atât infracţiunea de furt cât şi infracţiunea de tâlhărie sunt infracţiuni contra patrimoniului.
Ceea ce deosebeşte în mod esenţial infracţiuneade tâlhărie de cea defurt este aceea că în cazul tâlhăriei inculpatul realizează deposedarea părţii vătămatede bunul aflatîn posesia sau detenţia sa,prin violenţă sau ameninţare ori acţionează violent pentru a păstra bunul sau a-şi asigurascăparea.
În cauză martorii audiaţi au relevat neîndoielnic că inculpaţii au acţionatviolent asupra părţii vătămate pentru a-i furabanii. De altfel aceştia au şi remarcat acest faptla urmărirea penală dar ulterior au revenit cu scopul de a diminua răspunderea lor penală.
Aşa fiind, faptele au fost corect încadrate în infracţiunea de tâlhărie.
Cât priveşte pedeapsa aplicată de numai 7 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea din cauză, aceasta aproape coincide cu limita minimăprevăzută de lege pentru această formă de tâlhărie. În raport de lipsa oricăror împrejurări de natură a diminua răspunderea penală a recurentului reducerea acesteia ar constitui o gravă încălcare a dispoziţiilor art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) referitoare la individualizarea pedepselor.
Aşa fiind, Curtea în temeiul art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursul şi-l va obliga pe recurent la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva deciziei penale nr. 638/A din 10 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Deduce din pedeapsă timpul arestării preventive a inculpatului de la 23 aprilie 2002 la 28 ianuarie 2004.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 ianuarie2004.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4970/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 499/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
