ICCJ. Decizia nr. 4968/2003. Penal. Contopire pedepse. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.4968/2003
Dosar nr. 3077/2003
Şedinţa publică din 4 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Argeş, prin sentinţa penală nr. 317 din 29 octombrie 2002, a admis cererea formulată de condamnata E.G., deţinută în Penitenciarul Colibaşi, a contopit pedepsele de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 23 din 7 februarie 2001 a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin Decizia penală nr. 5691 din 19 decembrie 2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie şi 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1729/2000 pronunţată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea şi rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 354 din 21 iunie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti şi a dispus ca petenta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare. A menţinut revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi graţierii pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 284/1998 a Judecătoriei Slatina, urmând ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa de 3 ani închisoare deci în total 5 ani închisoare.
A anulat vechile mandate şi a dispus emiterea unui nou mandat.
Apelul declarat de condamnată care a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie a fost admis prin Decizia nr. 149/ A din 3 iunie 2003, pronunţată de secţia penală a Curţii de Apel Piteşti şi sentinţa a fost desfiinţată în parte, în sensul că din pedeapsa rezultată în urma contopirii s-a dedus timpul executat de la 24 ianuarie 2002 la zi.
Nemulţumită şi de această hotărâre, condamnata a declarat, în termen legal, recurs pe care însă nu l-a motivat. La termenul de astăzi a arătat că lasă la aprecierea Curţii soluţia ce urmează a fi pronunţată.
Recursul este nefondat.
Din actele şi lucrările dosarului se constată că cererea întemeiată pe dispoziţiile art. 449 lit. a) C. proc. pen., a fost corect soluţionată de prima instanţă care însă a omis să deducă din pedeapsa rezultată în urma contopirii, timpul executat de la încarcerare, adică 24 ianuarie 2002 la zi, greşeală îndreptată prin Decizia instanţei de apel.
Cum nu se constată motive de casare din cele prevăzute în art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care luate în considerare din oficiu să ducă la casarea hotărârilor, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., ca fiind nefondat.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata E.G. împotriva deciziei penale nr. 149/ A din 3 iunie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurentă la plata sumei de 700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4966/2003. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 4970/2003. Penal → |
|---|
