ICCJ. Decizia nr. 5006/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5006/2003
Dosar nr. 3327/2003
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 63 din 27 februarie 2002, Tribunalul Hunedoara a condamnat pe inculpatul D.V. la pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a), g) i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. şi pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) şi (2) lit. i), d) şi f), C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
Hotărârea de condamnare a rămas definitivă prin respingerea apelului şi recursului declarate conform deciziilor penale nr. 119/ A din 16 mai 2003 a Curţii de Apel Alba-Iulia şi nr. 4452 din 22 octombrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie.
Ulterior, prin cererea adresată Parchetului de pe lângă Tribunalul Hunedoara, condamnatul D.V. a solicitat revizuirea sentinţei penale nr. 63/2002.
În motivarea cererii de revizuire, condamnatul a susţinut că nu a folosit violenţa împotriva părţii vătămate R.G.G. şi că nu a săvârşit infracţiunea de tâlhărie, a solicitat rejudecarea cauzei şi prin administrarea şi altor probe, să i se reducă pedeapsa.
După efectuarea cercetărilor de către procuror, procedându-se la soluţionarea cererii de revizuire, Tribunalul Hunedoara prin sentinţa penală nr. 81 din 26 martie 2003 a respins-o ca nefondată.
Nemulţumit de hotărâre condamnatul revizuient a declarat apel.
Curtea de Apel Alba-Iulia prin Decizia nr. 223/ A din 26 iunie 2003, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, considerând neîntemeiate criticile formulate, în sensul că probatoriu cauzei trebuia completat şi reinterpretat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs condamnatul revizuient, motivele susţinute fiind aceleaşi din celelalte faze procesuale.
Recursul declarat este nefondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revizuirea unei hotărâri judecătoreşti definitive poate fi cerută când s-au descoperit fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanţă la soluţionarea cauzei.
Din verificarea lucrărilor cauzei se reţine că materialul probator administrat a conturat starea de fapt, căreia instanţa i-a dat încadrarea juridică legală.
În cauză nedescoperindu-se fapte sau împrejurări necunoscute de instanţele ce au soluţionat şi nici nu s-au săvârşit infracţiuni de mărturie mincinoasă, nefiind deci îndeplinite cerinţele art. 394 C. proc. pen., recursul declarat de condamnatul revizuient este nefondat.
În baza prevederilor art. 192 C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient D.V. împotriva deciziei penale nr. 223/ A din 26 iunie 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5005/2003. Penal. Art.209 pct.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5007/2003. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
