ICCJ. Decizia nr. 5007/2003. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5007/2003
Dosar nr. 3082/2003
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 84 din 20 iunie 2000 a Tribunalului Olt a fost condamnat inculpatul V.C. la pedepsele de 5 ani şi 6 luni închisoare, 6 ani şi 6 luni închisoare şi 6 ani închisoare, pentru săvârşirea a trei infracţiuni prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. d) şi f), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), stabilindu-se conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) din acelaşi cod, ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani şi 6 luni închisoare.
Curtea de Apel Craiova prin Decizia penală nr. 442 din 14 octombrie 2000, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Ulterior, ca urmare a admiterii recursului în anulare declarat de procurorul general prin Decizia penală nr. 2688 din 25 mai 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, au fost casate aceste hotărâri, numai cu privire la greşita reţinere a termenului legal a recidivei, la omisiunea aplicării art. 83 C. pen. şi la pedeapsa rezultantă .
Rejudecând cauza instanţa supremă a înlăturat aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a aplicat dispoziţiile art. 37 lit. a) şi art. 83 C. pen., reţinând că cele trei infracţiuni de tâlhărie au fost săvârşite înăuntrul termenului de încercare de 3 ani stabilit prin sentinţa penală nr. 2125/1996 a Judecătoriei Corabia, prin care inculpatul a fost condamnat la un an închisoare, cu aplicarea art. 81 C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. e) C. pen.
În final s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de un an, pe lângă pedeapsa aplicată în cauză, în total 7 ani şi 6 luni închisoare.
Condamnatul a formulat la 10 februarie 2003 contestaţie la executare solicitând în baza art. 1 din Legea nr. 593/2002 a se constata graţiată pedeapsa de un an închisoare şi executarea numai a pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare.
Tribunalul Dolj prin sentinţa penală nr. 303 din 21 aprilie 2003, a respins contestaţia cu motivarea că potrivit art. 4 pct. 1 din Legea nr. 543/2002, acest act normativ de clemenţă nu se aplică celor care au săvârşit fapta în stare de recidivă.
Prin Decizia penală nr. 296 din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova a fost respins apelul declarat de condamnat împotriva sentinţei primei instanţe, considerând nefondată critica formulată, în sensul că trebuiau aplicate dispoziţiile legii de graţiere privind pedeapsa anterioară de un an închisoare.
Astfel, s-a constatat că apelantul, săvârşind fapte de tâlhărie în starea de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., este exceptat de la beneficiul actului de clemenţă arătat.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal condamnatul care a susţinut, în baza art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen., că s-a făcut o greşită aplicare a legii solicitând potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 a se constata graţiată pedeapsa anterioară de un an închisoare, cu consecinţa executării numai a pedepsei de 6 ani şi 6 luni închisoare.
Recursul declarat este neîntemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 461 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârii penale se poate face când se invocă, printre altele, graţierea sau orice altă cauză de stingere sau micşorare a pedepsei.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002 se graţiază în întregime pedepsele cu închisoare până la 5 ani inclusiv, iar în baza art. 4 din acelaşi act normativ, graţierea nu se aplică celor condamnaţi pentru infracţiuni săvârşite în stare de recidivă.
Din examinarea actelor dosarului se constată că la data intrării în vigoare a legii de graţiere, condamnatul se află în executarea pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare, aplicată în baza unei hotărâri definitive pentru mai multe infracţiuni de tâlhărie săvârşite în stare de recidivă prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen.
Fiind exceptat de la beneficiul graţierii, în mod justificat şi făcând o corectă aplicare a dispoziţiilor legale evocate, instanţele au respins contestaţia la executare formulată de condamnat.
Întrucât motivul de casare invocat este neîntemeiat, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul V.C. împotriva deciziei penale nr. 296 din 20 iunie 2003 a Curţii de Apel Craiova.
Obligă pe condamnat la plata sumei de 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5006/2003. Penal. Revizuire. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5009/2003. Penal. întreruperea executării... → |
|---|
