ICCJ. Decizia nr. 5094/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5094/2003
Dosar nr. 3450/2003
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 533 din 5 iunie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 16 ani închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 67 din 15 octombrie 1990 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia penală nr. 2530 din 5 noiembrie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie, formulată de condamnatul R.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că, prin cererea înregistrată pe rolul instanţei Tribunalul Bucureşti, la data de 21 martie 2003, prin declinarea de competenţă de la Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, condamnatul R.R. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 16 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 67 din 15 octombrie 1990 a Tribunalului Teleorman, definitivă prin Decizia penală nr. 2530 din 5 noiembrie 1997 a Curţii Supreme de Justiţie, pe motiv de ordin familial.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că familia sa, respectiv mama şi cei doi fraţi minori ai săi, nu deţin mijloace de subzistenţă.
S-a mai reţinut că din ancheta socială efectuată în cauză nu a rezultat că prezenţa condamnatului în cadrul familiei sale este necesară şi indispensabilă creării unor mai bune condiţii de trai şi în consecinţă, nu sunt îndeplinite cerinţele art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., pentru a se dispune întreruperea pedepsei în a cărei executare se află acesta.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul R.R., solicitând admiterea acestuia, şi pe fond, întreruperea executării pedepsei, pe motive familiale, arătând că familia sa, respectiv mama şi cei doi fraţi minori ai săi, nu deţin mijloace de subzistenţă.
Prin Decizia penală nr. 396/ A din 11 iulie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, obligându-l la plata sumei de 500.000 lei cheltuieli judiciare statului din care 150.000 lei, onorariu avocat oficiu urmând să se avanseze din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs condamnatul R.R., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor şi pe fond, întreruperea executării pedepsei pe o perioadă de 3 luni pe motive familiale, susţinând că fraţii săi minori şi mama lui nu deţin mijloace de subzistenţă.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit art. 455, raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când din cauza unor împrejurări speciale, executarea pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea unde lucrează.
În cauza de faţă, din ancheta socială efectuată la cererea primei instanţe de către Primăria Municipiului Alexandria s-a stabilit că familia condamnatului nu realizează venituri, decât din ajutor social dat de Primăria Municipiului Alexandria, Serviciul de protecţie socială, precizându-se totodată că acesta nu are fraţi minori.
Având în vedere ancheta socială se constată că nu există nici o garanţie că situaţia familiei condamnatului s-ar putea ameliora prin întreruperea executării pedepsei, în condiţiile în care acesta execută o pedeapsă rezultantă de 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunilor de omor şi lovire.
Aşadar, situaţia familiei condamnatului nu poate fi reţinută deci, ca o împrejurare de natură să justifice întreruperea executării pedepsei în baza textului de lege sus-menţionat, astfel cum în mod corect au apreciat atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de condamnatul R.R. să fie respins, ca nefondat.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul R.R. împotriva deciziei penale nr. 396/ A din 11 iulie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5093/2003. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 5096/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
