ICCJ. Decizia nr. 5091/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5091/2003
Dosar nr.2262/2003
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 185 din 27 februarie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, a fost respinsă cererea formulată de condamnatul P.F.C., privind întreruperea executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 487 din 13 septembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, rămasă definitivă, prin Decizia penală nr. 4139 din 3 octombrie 2001 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, ca neîntemeiată.
Petiţionarul a fost condamnat la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin cererea formulată, condamnatul P.F.C. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 3 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 487 din 13 septembrie 2000, pronunţată de Tribunalul Bucureşti.
În motivarea cererii, condamnatul a arătat că mama sa este bolnavă şi locuieşte într-un imobil aflat într-o stare avansată de degradare, ce necesită reparaţii urgente.
În cauză s-a efectuat o anchetă socială din care a rezultat că părinţii condamnatului locuiesc într-un imobil format din două camere. Din aceeaşi anchetă socială rezultă că mama condamnatului este bolnavă de T.B.C.
Apelul declarat împotriva acestei sentinţe a fost respins, ca nefondat, de către Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 227 din 24 aprilie 2003.
Împotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a fost declarat recurs, de către inculpat, care a solicitat admiterea acestuia, iar pe fond, întreruperea executării pedepsei, motivat de faptul că imobilul în care locuiesc părinţii săi, este într-o stare avansată de degradare.
Recursul este nefondat.
Este riguros exact că din probele administrate în cauză, mai precis, din ancheta socială efectuată, rezultă că familia condamnatului are o situaţie materială precară, însă aceasta este preexistentă arestării sale.
În aceste condiţii rezultă că instanţa de fond a apreciat corect şi, pe cale de consecinţă, că instanţa de apel, a menţinut judicios aprecierea, respingându-se, în acest fel, cererea de întrerupere a executării pedepsei, situaţia invocată de petent, nefiind o „împrejurare specială", de natură a justifica întreruperea pedepsei. Aşa fiind, Curtea va trebui să privească recursul de faţă ca nefondat şi a-l respinge, ca atare, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de condamnatul P.F.C. împotriva deciziei penale nr. 227 din 24 aprilie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondat.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5090/2003. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 5092/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
