CSJ. Decizia nr. 524/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.524DOSAR NR.4704/200.
Şedinţa publică din 4 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul C.S. împotriva deciziei penale nr.668/A din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
S-a prezentat recurentul condamnatC.S., aflat în stare de detenţie asistat de avocat S.C.A., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul condamnatului a lăsat admiterea recursului la aprecierea instanţei.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca nefondat.
Condamnatul a cerut reducerea pedepsei.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa penală nr.815 din 10 septembrie 2002, a respins ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul C.S. în temeiul dispoziţiilor art.403 alin.3 şi 394 Cod procedură penală.
Condamnatul a fost obligat să plătească statului 300.000 lei cheltuieli judiciare, din care 150.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Prin sentinţa penală nr.27 din 25 ianuarie 1999 a Tribunalului Bucureşti, revizuientul C.S. a fostcondamnatlapedeapsa de 1.
ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat prevăzută de art.208 – 209 lit.a, g, i şi alin.3 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal.
În considerentele hotărârii se arată că în noaptea de 29 mai 1998, revizuientul împreună cu alte persoane au pătruns prin efracţie în locuinţa părţii vătămate H.I., de unde au sustras aparatură electronică şi electrocasnică, obiecte de îmbrăcăminte.
Hotărârea a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat de inculpat prin Decizia penală nr.4579/9 decembrie 1998 a Curţii Supreme de Justiţie.
În motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul C.S. a susţinut că încadrareajuridică dată faptei pe care a săvârşit-o este greşită şi a solicitat schimbarea ei.
Motivul de revizuire invocat nu este prevăzut în cazurile limitativ şi expres cuprinse în conţinutul articolului 394 Cod procedură penală.
Apelul condamnatului împotriva soluţiei instanţei de fond a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală prin Decizia penală nr.668 din 15 octombrie 2002.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs solicitând admiterea acestuia şi revizuirea hotărârilor pronunţate, pedeapsa aplicată fiind prea mare.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat.
Articolul 394 Cod procedură penală prevede cazurile de revizuire din analiza cărora rezultă că motivul invocat de recurentul – revizuient C.S.nu se înscrie între cele limitativ şi expres statuate.
Pe calea de atac extraordinară a revizuirii nu se poate modifica pedeapsa aplicată şi nu se pot face operante dispoziţiile legii penale mai favorabile.
Aşa fiind, recursul declarat de revizuientul C.S. urmează a fi respins ca nefondat în temeiul dispoziţiilor art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Revizuentul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul revizuient C.S., împotriva deciziei penale nr.668/A din 15 octombrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală.
Obligă condamnatul la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1053/2003. Penal. Art.180 alin.1, 205 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 5156/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
