ICCJ. Decizia nr. 5156/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5156/2003
Dosar nr. 2668/2003
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa nr. 154 din 14 februarie 2002, a condamnat pe inculpaţii:
1. M.C. la 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen.
În baza art. 85 C. pen., a fost anulat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa nr. 1282 din 8 noiembrie 2001 a Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti.
Conform art. 36, art. 33 şi art. 34 C. pen., cele două pedepse au fost contopite în cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 C. pen.
2. D.C. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 71 C. pen.
Inculpaţii au fost menţinuţi în stare de arest, iar din durata pedepselor li s-a dedus detenţia preventivă.
De asemenea, ei au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile I.T. suma de 1.500.000 lei daune.
Inculpaţii au mai fost obligaţi şi la cheltuieli judiciare către stat, în sumă de 5.600.000 lei (M.C.) şi 5.900.000 lei (D.C.).
S-a reţinut, în esenţă, că, la data de 5 februarie 2002, împreună, inculpaţii au acostat-o, la urcarea într-un troleibuz, pe numita I.T. (44 ani), de la care, prin violenţă, au sustras o geantă cu suma de 450.000 lei şi un telefon mobil.
Inculpaţii au declarat apel, cerând, în principal, trimiterea cauzei la parchet, în vederea completării urmăririi penale, şi în subsidiar, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de furt calificat şi reducerea pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia nr. 296 din 29 mai 2003, a respins, ca nefondate, apelurile.
Prin aceeaşi decizie, instanţa de apel a dedus, în continuare, detenţia preventivă a inculpaţilor, pe care i-a obligat la cheltuieli judiciare statului.
Prin recursurile de faţă, inculpaţii critică Decizia, cerând reducerea pedepselor.
Critica nu este întemeiată.
Prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt pe care a calificat-o corespunzător şi a dozat just pedepsele aplicate inculpaţilor.
Nu sunt temeiuri ca aceste pedepse să fie reduse.
Deşi depistaţi şi recunoscuţi, la scurt timp după săvârşirea faptei, inculpaţii au negat participarea la infracţiune.
Tot pentru infracţiunea de furt, inculpata M.C. a mai fost condamnată, la 2 ani închisoare în anul 2001 şi la 6 luni închisoare în anul 2002.
Din oficiu, nu se constată motive de casare care să fie luate în considerare.
Aşa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menţinută prin respingerea recursurilor, conform dispozitivului deciziei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii D.C. şi M.C. împotriva deciziei penale nr. 296 din 29 mai 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, ca nefondate.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatei M.C., perioada arestării preventive de la 28 februarie 2001 la 30 martie 2001, şi de pe 11 februarie 2002 la 12 noiembrie 2003, pentru ambii inculpaţi.
Obligă pe recurenţi să plătească statului câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 12 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 524/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 516/2003. Penal → |
|---|
