ICCJ. Decizia nr. 5478/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5478/2003
Dosar nr. 4746/2003
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 198 din 16 iulie 2003 a Tribunalului Ialomiţa a fost condamnat inculpatul T.M. la 7 ani şi 6 luni închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 – art. 175 lit. c) C. pen. şi 4 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) din codul penal.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) S-a computat din pedeapsă durata arestării preventive de la 4 aprilie 2002 la zi. S-a confiscat de la inculpat cuţitul corp-delict. Inculpatul a fost obligat la 50.000.000 lei despăgubiri civile către M.C. şi la 9.422.685 lei către Spitalul de Urgenţă Slobozia.
Inculpatul a fost obligat şi la 3.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că inculpatul T.M. şi partea vătămată M.C. sunt fraţi şi între ei există vechi neînţelegeri referitoare la folosinţa casei părinteşti.
În după-amiaza zilei de 3 aprilie 2003 aflându-se în curtea acestei case s-au certat din nou.
La un moment dat, inculpatul i-a aplicat o lovitură de cuţit părţii vătămate în zona hemitorace stâng doborând-o la pământ.
Urmare agresiunii partea vătămată a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 30-35 zile îngrijiri medicale şi i-au pus viaţa în pericol.
Inculpatul a recunoscut fapta, recunoaştere ce se coroborează cu declaraţiile martorilor P.A.I., B.M. şi B.I.
Prin Decizia penală nr. 592/ A din 7 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti a respins, ca nefondat, apelul inculpatului T.M.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul care critică hotărârile pronunţate pentru pedeapsa pe care o consideră prea severă, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 72 alin. (1) C. pen., la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile Părţii generale a codului, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana inculpatului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
În cauză inculpatul a comis o infracţiune de omor calificat rămasă în faza tentativei pentru care i s-a aplicat pedeapsa minimă de 7 ani şi 6 luni închisoare.
Având în vedere că în cauză nu există nici o împrejurare de natură a atenua răspunderea penală a inculpatului nu ar fi legală o reducere a pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului ca nefondat şi-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul T.M. împotriva deciziei penale nr. 592/ A din 7 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpularestării preventive de la 4 aprilie 2002 la 26 noiembrie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5477/2003. Penal. Art.174 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5479/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
