ICCJ. Decizia nr. 5479/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5479/2003
Dosar nr. 4561/2003
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 251 din 27 august 2003 a Tribunalului Suceava, inculpatul C.M. a fost condamnat la 2 ani şi 10 luni închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor înscrise în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 şi art. 175 lit. i), cu aplicarea art. 73 lit. b) C. pen.
Totodată, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 25 august 2003 la zi şi l-a obligat să plătească 10.000.000 lei daune materiale, 20.000.000 lei daune morale, 6.000.000 lei despăgubire globală aferentă perioadei de incapacitate noiembrie 2002 – august 2003 şi în continuare, lunar, câte 600.000 lei până la încetarea stării de incapacitate, părţii civile T.M., 4.120.000 lei cheltuieli de spitalizare către Spitalul judeţean Suceava şi 2.150.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut în fapt următoarele:
În dimineaţa zilei de 22 octombrie 2002, partea vătămată T.M. împreună cu fiul său T.G.M. s-au dus cu o căruţă în pădurea denumită „Dealul Înalt" ce aparţine de cantonul silvic Bubăcelu jud. Suceava pentru a strânge lemne şi crengi depozitate în grămezi.
Martorul C.C. le-a atras atenţia că lemnele respective aparţin inculpatului C.M., ca urmare a operaţiunii de curăţenie a pădurii efectuate cu aprobarea ocolului silvic.
Partea vătămată nu i-a dat ascultare, şi a continuat să încarce lemne în căruţă, timp în care la locul respectiv a venit şi inculpatul cu cei doi fii ai săi.
Deşi inculpatul i-a atras atenţia că lemnele îi aparţin, partea vătămată, după mai multe discuţii contradictorii, cu un lemn ce îl avea în mână s-a apropiat de inculpat şi a încercat să-l lovească. Inculpatul, tulburat de conduita părţii vătămate, a lovit-o în zona capului cu o bucată de lemn ce o avea în mână, producându-i un traumatism cranio-cerebral deschis, cu fractură deschisă cominutivă a osului frontal fiind necesară efectuarea unei intervenţii chirurgicale, partea vătămată rămânând cu incapacitate de muncă.
Prin Decizia penală nr. 274 din 29 septembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul C.M. prin care solicita schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de vătămare corporală gravă, întrucât nu a acţionat cu intenţia de omor şi înlăturarea daunelor morale.
Împotriva acestei decizii inculpatul a declarat recurs solicitând atât personal, cât şi prin apărătorul său reducerea pedepsei prin acordarea unei eficienţe mai mari circumstanţelor atenuante reţinute în favoarea sa, înlăturarea daunelor morale faţă de culpa părţii vătămate în comiterea faptei şi limitarea, în timp, a prestaţiei lunare, temeiuri de recurs prevăzute de art. 3859 pct. 14 şi 18 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat este fondat numai pentru al doilea motiv referitor la daunele morale acordate.
Din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză şi a lucrărilor dosarului rezultă că instanţele, întemeindu-se pe probele administrate, au stabilit şi reţinut corect starea de fapt şi vinovăţia inculpatului şi, de asemenea, au dat o corespunzătoarea încadrare juridică faptei penale comise.
La aplicarea pedepsei, instanţele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens se reţine pericolul social ridicat al infracţiunii comise, cât şi circumstanţele concrete în care a acţionat inculpatul (în sensul prevederilor art. 73 lit. b) C. pen.), astfel că pedeapsa stabilită este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni.
Se constată însă că motivul referitor la daunele morale este întemeiat.
Sub acest aspect, după cum s-a mai arătat, partea vătămată este în culpă în producerea incidentului cu inculpatul sub un dublu aspect şi anume: pe de o parte, fără drept a pătruns în terenul forestier şi a început să sustragă material lemnos aparţin inculpatului şi, pe de altă parte, după ce a fost surprinsă şi atenţionată, a avut o atitudine agresivă faţă de acesta.
Ca atare, pentru prejudiciul material suferit i s-au acordat despăgubiri civile care nu au fost contestate de părţi şi care sunt îndestulătoare, astfel încât, faţă de conduita provocatoare a părţii vătămate, se apreciază că nu se justifică acordarea şi de daune morale, motiv pentru care se va admite recursul, se vor casa hotărârile şi se va înlătura dispoziţia de obligare la aceste daune.
Referitor la întinderea în timp a prestaţiei lunare pentru incapacitatea de muncă, corect instanţele au stabilit-o până la încetarea acesteia, inculpatul putând solicita în viitor sistarea obligaţiei în ipoteza încetării stării de incapacitate.
Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de inculpatul C.M. împotriva deciziei penale nr. 274 din 29 septembrie 2003 a Curţii de Apel Suceava.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 251 din 27 august 2003 a Tribunalului Suceava, numai cu privire la soluţionarea laturii civile a cauzei în sensul obligării inculpatului la plata daunelor morale.
Înlătură dispoziţia de obligare a inculpatului C.M. la plata daunelor morale, în sumă de 20.000.000 lei, către partea civilă T.M.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 24 octombrie 2002 la 26 noiembrie 2003.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5478/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 548/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
