ICCJ. Decizia nr. 5543/2003. Penal. Art.178 alin.2 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5543/2003
Dosar nr. 1032/2003
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Judecătoria Călăraşi, prin sentinţa penală nr. 488 din 14 noiembrie 2001 a condamnat pe inculpatul H.D. la 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 alin. (2) C. pen.
Totodată, a obligat asigurătorul SC A. SA să plătească părţilor civile C.N. 30 milioane lei daune materiale şi 25 milioane lei daune morale; Spitalului de Ortopedie, Traumatologie „Sf. Pantelimon" Bucureşti 341.480 lei, plus dobânda legală şi la o prestaţie periodică de 100.000 lei către B.M. până la împlinirea majoratului acestuia.
S-a reţinut că în noaptea de 15 martie 1999, inculpatul H.D. conducând autoturismul pe drumurile publice fără să adapteze viteza la condiţiile de trafic, a produs un accident în urma căruia a decedat numita C.G., ce ocupa locul din faţă dreapta.
Tribunalul Călăraşi, prin Decizia penală nr. 25 din 31 ianuarie 2002, admiţând apelurile declarate de inculpat, partea civilă C.N. şi asigurătorul SC A. SA a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani. De asemenea, a dispus ca inculpatul să plătească despăgubiri acordate părţilor civile, înlăturând obligarea asigurătorului, cu motivarea că nu are calitate de parte în cauză.
Hotărârea a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 1079 din 11 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin care s-au respins recursurile declarate de procuror şi inculpat.
În baza art. 409 şi art. 410 alin. (1) partea I pct. 71 teza I C. proc. pen., procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, a declarat recurs în anulare, împotriva celor 3 hotărâri, susţinând că ele sunt contrare legii pentru greşita suspendare condiţionată a pedepsei aplicate şi reobligarea SC A. SA, în solidar cu inculpatul la plata despăgubirilor către partea civilă.
În recursul în anulare, s-a arătat că potrivit art. 81 alin. (1) lit. b) C. pen., instanţa poate dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o anumită durată, printre altele, dacă inculpatul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, afară de cazul când condamnarea intră în vreunul din cazurile, prevăzute de art. 38 C. pen.
Având în vedere că din fişa de cazier judiciar a inculpatului H.D. rezultă că acesta a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni, pentru săvârşirea infracţiunii de viol, pedeapsă stabilită prin sentinţa penală nr. 236 din 12 august 1990 a Judecătoriei Călăraşi şi definitivă prin Decizia penală nr. 58 din 15 februarie 1991 a Tribunalului Călăraşi, rezultă că, faţă de această condamnare nu sunt incidente dispoziţiile art. 38 C. pen., iar instanţa de apel, în mod contrar dispoziţiilor art. 81 C. pen., a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
Analiza dispoziţiilor legale invocate conduc la concluzia că inculpatul H.D. este exceptat de la beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Hotărârile au fost criticate şi sub aspectul soluţionării laturii civile, având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 4 din Legea nr. 136/1995, privind asigurările şi reasigurările în România, este obligatorie asigurarea de răspundere civilă, pentru pagubele produse prin accidente de autovehicule.
Potrivit art. 41 din acelaşi act normativ, asigurătorul se obligă să plătească o despăgubire pentru prejudiciu de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţe persoane păgubite, iar limita maximă a despăgubirilor se stabileşte prin hotărâre a guvernului la propunerea Ministerului Justiţiei, conform dispoziţiei art. 53 din Legea nr. 136/1995.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că autoturismul condus de inculpat a fost cumpărat de la G.M., fără să perfecteze actele, iar contractul de asigurare era încheiat de către fostul proprietar, fiind valabil până în decembrie 1999.
Având în vedere că potrivit dispoziţiilor art. 57 alin. (1) din Legea nr. 136/1995, drepturile persoanelor păgubite se exercită împotriva celor răspunzători de producerea pagubei rezultă că sub aspectul laturii civile a procesului penal, inculpatul şi asigurătorul au o obligaţie comună la despăgubirea persoanei vătămate.
În consecinţă, instanţele trebuiau să condamne inculpatul la o pedeapsă cu închisoare şi să-l oblige în solidar cu societatea de asigurare către părţile civile, până la limita legală de 40 milioane lei, conform Hotărârii Guvernului nr. 906/1998 şi numai pe inculpat pentru diferenţă până la acoperirea integrală a pagubei.
Pentru aceste motive s-a cerut admiterea recursului în anulare, casarea hotărârilor şi rejudecarea cauzei.
Recursul în anulare este fondat.
Din fişa de cazier judiciar a inculpatului H.D., precum şi din dos. nr. 95/1990 al Judecătoriei Călăraşi anexat la prezentul dosar, rezultă că inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani şi 6 luni închisoare şi, întrucât nu sunt incidente nici unul din cazurile prevăzute de art. 38 C. pen., în mod greşit s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
În raport cu prevederile legale arătate mai sus, recursul în anulare declarat de Procurorul general al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind pe intimatul inculpat H.D. este fondat şi sub aspectul soluţionării laturii civile a cauzei.
Pentru aceste motive, Înalta Curte va admite recursul în anulare, va casa hotărârile atacate numai cu privire la greşita aplicare a prevederilor art. 81 C. pen. şi la modul de rezolvare a laturii civile. Va înlătura aplicarea art. 81 C. pen. şi va obliga pe inculpatul H.D., în solidar cu partea responsabilă civilmente SC A. SA să plătească părţii civile C.N. suma de 40 milioane lei din totalul sumei de 55 milioane lei, urmând ca diferenţa de despăgubiri civile să fie achitată de inculpat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, împotriva sentinţei nr. 488 din 14 noiembrie 2001 a Judecătoriei Călăraşi, deciziei nr. 25/ A din 31 ianuarie 2002 a Tribunalului Călăraşi şi a deciziei nr. 1079 din 11 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, privind pe intimatul inculpat H.D.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la greşita aplicare art. 81 C. pen. şi la modul de rezolvare a laturii civile.
Înlătură aplicarea art. 81 C. pen. şi obligă pe inculpat în solidar cu partea resp. civilmente SC A. SA să plătească părţii civile C.N. suma de 40.000.000 lei despăgubiri civile, din totalul sumei de 55.000.000 lei, urmând ca diferenţa să fie achitată de inculpat.
Menţine restul dispoziţiilor.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 5542/2003. Penal. Reabilitare. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5554/2003. Penal. Conflict de competenţă.... → |
|---|
