ICCJ. Decizia nr. 5531/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5531/2003
Dosar nr. 3275/2003
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 102 din 9 aprilie 2003 a Tribunalului Arad, inculpatul V.P.L. a fost condamnat la:
- 5 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic internaţional de droguri de mare risc şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. c), art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe acelaşi inculpat la:
- 4 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit cele două pedepse, în final executând pedeapsa cea mai grea, de 5 ani închisoare, şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
Pe perioada şi în condiţiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 76 lit. c), 76 lit. a) şi art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul L.Ş.V. la:
- 3 ani închisoare şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., pe o perioadă de 3 ani, după executarea pedepsei.
Pe perioada şi în condiţiile art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen. şi art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus din pedepsele aplicate, durata arestării preventive începând cu 20 august 2002 şi până la zi.
A confiscat de la inculpaţi, în vederea distrugerii 2.925 buc. comprimate MDMA, rămase din proba 1, precum şi 4,140 gr. fragmente MDMA din proba 2, conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică, aflate la Inspectoratul General al Poliţiei Române, Direcţia cazier judiciar şi evidenţă operativă.
A desfiinţat sechestrele asiguratorii cu privire la indisponibilizarea autoturismului şi celelalte caracteristici din acelaşi proces verbal, ca aparţinând inculpatului V.P.L. şi celelalte caracteristici consemnate în procesul verbal, ca fiind proprietatea inculpatului L.Ş.V. şi a dispus restituirea către inculpaţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În luna iulie 2002, inculpatul V.P.L., cetăţean olandez, consumator de droguri, în urma unei înţelegeri anterioare avută cu inculpatul L.Ş.V., a introdus în ţară un număr de 3.000 pastile Ecstasy, iar la data de 18 august 2002 au oferit numitului R.A. (colaborator al investigatorului sub acoperire N.S.) 3 pastile pentru a le verifica în vederea cumpărării.
După ce martorul a confirmat că sunt valabile s-a stabilit ca în 20 august 2002 să aibă loc tranzacţia cu privire la întreaga cantitate de droguri, preţul de vânzare fiind 4 euro/ bucată. În momentul în care s-a realizat întâlnirea (20 august 2002) inculpaţii au fost depistaţi de organele de poliţie în autoturismul folosit de inculpatul V.P.L., unde s-au găsit 3 pungi în care se aflau cele 3.000 pastile Ecstasy.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică din 22 august 2002, planşe foto, proces verbal de confruntare şi de percheziţie şi declaraţiile martorilor S.M. şi C.D.
În cursul urmăririi penale, inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor reţinute în sarcina lor, atitudine procesuală menţinută şi în faţa instanţei de judecată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor aplicate inculpaţilor şi inculpaţii V.P.L. şi L.Ş.V. sub aspectul greşitei condamnări, arătând că faptele au fost săvârşite la îndemnul investigatorilor sub acoperire.
Curtea de Apel Timişoara, prin Decizia penală nr. 246 din 25 iunie 2003 a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, a desfiinţat în parte sentinţa privind reţinerea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen. şi rejudecând cauza:
A înlăturat aplicarea art. 74 lit. c) şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 3 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 a condamnat pe inculpatul V.P.L. la:
- 15 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) şi b) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpat la 10 ani închisoare şi la 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 33 şi art. 34 C. pen., a contopit pedepsele de mai sus, în pedeapsa cea mai grea, care s-a sporit cu 2 ani, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 17 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen.
În baza art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), a condamnat pe inculpatul L.Ş.V. la:
- 10 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
A menţinut în continuare starea de arest a inculpaţilor şi a dedus din pedeapsă arestul preventiv de la 9 aprilie 2003 şi până la 25 iunie 2003.
A menţinut celelalte dispoziţii.
Prin aceeaşi decizie s-au respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, în ceea ce-l priveşte pe inculpatul V.P.L. pentru greşita individualizare a pedepselor, greşita aplicare a dispoziţiilor art. 64 şi art. 65 C. pen. şi omisiunea aplicării dispoziţiilor art. 117 C. pen. şi inculpaţii V.P.L. şi L.Ş.V. sub aspectul reindividualizării pedepselor, solicitând menţinerea hotărârilor pronunţate de instanţa de fond.
Examinând Decizia atacată în raport de cazul de casare, prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, Înalta Curte constată recursurile nefondate, urmând a fi respinse.
La aplicarea pedepselor, instanţa de apel a luat în considerare şi a apreciat, în mod judicios, criteriile generale de individualizare a pedepselor, prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), prin prisma modului şi mijloacelor de săvârşire a faptei, de scopul pe care inculpaţii l-au urmărit, de împrejurările în care a fost comisă fapta, de gradul de pericol social deosebit de sporit, precum şi de pedeapsa prevăzută de textul de lege incriminator.
În acest sens, s-a avut în vedere, introducerea în ţară a unui număr mare de pastile Ecstasy (3.000 buc.) şi intenţia de valorificare a acestora materializată de inculpaţi, împrejurări ce prezintă un pericol deosebit.
Înalta Curte apreciază că pedepsele de 17 ani închisoare, pentru inculpatul V.P.L. şi de 10 ani închisoare pentru inculpatul L.Ş.V. corespund atât funcţiilor, cât şi scopului prevăzut de legiuitor, în art. 52 C. pen.
Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 171 C. proc. pen., cu privire la greşita aplicarea a dispoziţiilor art. 64 şi art. 65 C. pen., critica formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi însuşită şi de către recurentul inculpat V.P.L., Înalta Curte constată recursurile fondate, urmând a fi admise pentru următoarele motive:
- pe de o parte, nu pot fi interzise toate drepturile prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), câtă vreme textul se referă la interzicerea unor drepturi, ceea ce înseamnă că numai unele dintre ele pot fi interzise şi acestea trebuie determinate,
- pe de altă parte, inculpatul este cetăţean străin (olandez), împrejurare ce-l exclude de drept de la a ocupa o funcţie ce implică exerciţiul autorităţii de stat (art. 64 lit. b) C. pen.), drept pe care străinii nu îl au pe teritoriul statului român.
Pe cale de consecinţă, în baza art. 65 C. pen. Înalta Curte va aplica inculpatului V.P.L. pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., pe o perioadă de câte 3 ani.
Totodată, Înalta Curte constată că hotărârea atacată este greşită şi cu privire la neaplicarea dispoziţiilor art. 117 C. pen., aşa cum se susţine prin recursul Parchetului.
Potrivit textului menţionat, faţă de natura infracţiunilor comise de inculpat, prezenţa acestuia pe teritoriul României prezintă pericol pentru ordinea publică, motiv pentru care va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi sub acest aspect va dispune expulzarea inculpatului V.P.L.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în baza art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de inculpatul V.P.L. sub aspectul greşitei aplicări a dispoziţiilor art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), iar al Parchetului şi referitor la omisiunea aplicării art. 117 C. pen.; în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de inculpatul L.Ş.V. ca nefondat şi va dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de inculpatul V.P.L., împotriva deciziei nr. 246/ A din 25 iunie 2003 a Curţii de Apel Timişoara.
Casează hotărârile atacate numai cu privire la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii tuturor drepturilor, prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), dispoziţie pe care o înlătură, precum şi la omisiunea aplicării măsurii de siguranţă, prevăzută de art. 117 C. pen.
În baza art. 65 C. pen., aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi cu referire la drepturile, prevăzute de art. 64 lit. d) şi e) C. pen., pe o durată de câte 3 ani.
În baza art. 117 C. pen., aplică inculpatului V.P.L. măsura de siguranţă a expulzării.
Respinge recursul declarat de inculpatul L.Ş.V., împotriva aceleiaşi decizii, ca nefondat.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata arestării preventive de la 20 august 2002, până la zi.
Obligă inculpatul L.Ş.V. să plătească statului suma de 1.000.000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare.
Onorariul pentru interpretul de limbă engleză se va suporta din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5530/2003. Penal. Art.197 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5534/2003. Penal. întrerupere executare... → |
|---|
