ICCJ. Decizia nr. 5565/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5565/2003
Dosar nr. 4772/2003
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 251 din 19 iunie 2003 a Tribunalului Braşov s-au dispus următoarele:
În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (7 acte materiale), pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, inculpatul T.L.C. a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (7 acte materiale), pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) lit. i) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea a două infracţiuni de violare de domiciliu, a fost condamnat acelaşi inculpat la câte o pedeapsă de 6 luni închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea unei infracţiuni de furt, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 194 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen., raportat la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat în participaţie penală improprie, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 194 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (7 acte materiale), pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj, a fost condamnat inculpatul G.F., la pedeapsa de un an închisoare.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (7 acte materiale), pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.
În baza art. 211 alin. (21) lit. a) şi c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., pentru săvârşirea a două infracţiuni de violare de domiciliu, condamnă pe acelaşi inculpat la câte o pedeapsă de 3 ani închisoare.
În baza art. 208 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea a două infracţiuni de furt a fost condamnat acelaşi inculpat la câte o pedeapsă de un an închisoare.
În baza art. 211 alin. (2) lit. c) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 7 ani închisoare.
În baza art. 192 alin. (1) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de violare de domiciliu, a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., a contopit pedepsele de mai sus şi a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, pe care a sporit-o la pedeapsa de 7 ani şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a scăzut din pedeapsa aplicată fiecărui inculpat, perioada reţinerii şi arestării preventive începând din data de 12 februarie 2003, până în prezent.
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest a inculpaţilor.
În baza art. 118 lit. d) C. pen., a dispus confiscarea specială de la inculpatul T.L.C. a sumei de 2.925.000 lei, iar de la inculpatul G.F. a sumei de 2.875.000 lei.
În baza art. 346 alin. (1) C. pen., raportat la art. 14 C. pen. şi art. 998 şi art. 999 C. civ., a fost obligat inculpatul T.L.C. să-i plătească părţii civile S.D. echivalentul în lei la data plăţii sumei de 60 dolari SUA.
S-a constatat că părţile vătămate B.V.V., C.A., P.N.F., V.N., B.E., V.I., A.D.D., S.A. şi M.G. nu s-au constituit părţi civile.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut următoarea stare de fapt:
Pentru a-şi procura mijloacele necesare subzistenţei, inculpaţii G.F. şi T.L.C. se deplasau în mod regulat la Internatul Liceului C.F.R. Braşov, unde proferând ameninţări la adresa elevilor cazaţi le solicitau diverse sume de bani cu titlu de taxă de protecţie. Victimele şantajului erau elevi din provincie, care nu aveau rude şi prieteni în oraş.
Astfel, în perioada ianuarie 2000, 6 februarie 2003, în fiecare zi de luni a săptămânii, inculpaţii G.F. şi T.L.C. veneau în internatul Liceului C.F.R. şi fără permisiunea elevilor intrau în camerele lor şi prin ameninţare le solicitau sume cuprinse între 10.000 şi 150.000 lei.
Ameninţările proferate le-au creat părţilor vătămate temerea că dacă nu vor achita sumele de bani solicitate, vor fi supuşi agresiunii fizice promise de către cei doi inculpaţi.
Această stare de temere a persistat şi pe parcursul urmăririi penale, în faţa procurorului părţile vătămate solicitând să nu fie văzuţi de către cei doi inculpaţi. Inculpaţii T.L.C. şi G.F. veneau în fiecare zi de luni, întrucât la sfârşitul de săptămână elevii din provincie mergeau la domiciliile lor, de unde reveneau cu bani şi alimente.
În perioada ianuarie 2000, 3 februarie 2003, inculpaţii T.L.C. şi G.F. le-au constrâns prin ameninţări pe părţile vătămate B.V.V., C.A., P.N.F., V.N., B.E., V.I., A.D.D. să plătească cu titlu de taxă de protecţie sume de bani cuprinse între 10.000 şi 150.000 lei. În această perioadă părţile vătămate au plătit celor doi inculpaţi sume totale între 50.000 şi 2.000.000 lei, sume cu care se constituie părţi civile în cauză.
În luna noiembrie 2002, în jurul orelor 16,00, inculpaţii G.F. şi T.L.C. au pătruns fără drept în camera din cadrul Internatului C.F.R. şi le-au ameninţat pe părţile vătămate P.N.F. şi S.A. cu bătaia, dacă nu le dau sumele de bani pe care le deţin. Părţile vătămate au refuzat motivând că nu au asupra lor bani, moment în care inculpatul G.F. i-a controlat buzunarele părţii vătămate S.A., iar inculpatul T.L.C. pe cele ale părţii vătămate P.N.F. Inculpatul T.L.C. a găsit asupra părţii vătămate P.N.F. suma de 600.000 lei, sumă pe care şi-a însuşit-o şi a refuzat restituirea deşi aceasta i-a spus că sunt bani, pentru achitarea cantinei.
Pe fondul stării de nervozitate creată de faptul că nu a găsit bani asupra părţii vătămate S.A., inculpatul G.F. a început să răscolească toate bunurile din cameră, intensificând astfel starea tensionată a părţilor vătămate. Sub salteaua patului părţii vătămate S.A., inculpatul G.F. a găsit suma de 400.000 lei, sumă ce a fost luată de către inculpatul T.L.C., întrucât primul inculpat ţinea salteaua ridicată. Fiind nemulţumit de cuantumul sumelor însuşite, inculpatul T.L.C. folosind o bâtă, a spart lacătul dulapului părţii vătămate S.D. şi a sustras din interior suma de 1.800.000 lei.
Având sumele de bani asupra lor cei doi inculpaţi au părăsit camera ameninţându-le pe părţile vătămate „că nu mai termină liceul, dacă anunţă poliţia".
Partea vătămată S.D. a anunţat în acea zi organele de poliţie, ocazie cu care, pe fondul temerii create de ameninţările proferate de cei doi inculpaţi, părţile vătămate P.N.F. şi S.A. au declarat că autori necunoscuţi au comis fapta.
În luna decembrie 2002, pe timp de zi inculpatul G.F. a pătruns fără permisiunea părţii vătămate B.V.V. în camera acesteia şi i-a sustras un trening în valoare de 1.050.000 lei. Partea vătămată nu şi-a recuperat prejudiciul, fapt pentru care se constituie parte civilă în cauză cu suma menţionată.
În luna ianuarie 2003, inculpatul T.L.C. a pătruns fără voie în camera din cadrul Internatului C.F.R., unde în prezenţa martorului K.L. i-a cerut părţii vătămate P.N.F. telefonul mobil, pe care-l ţinea în mână spunându-i că-l va restitui. Având telefonul asupra sa inculpatul T.L.C. a părăsit camera fără a i-l restitui, fapt pentru care acesta s-a constituit parte civilă în cauză.
În luna ianuarie 2003, inculpatul T.L.C. a intrat fără drept în camera Internatului C.F.R. şi în prezenţa părţilor vătămate M.M., A.D.D. şi C.A. i-a cerut părţii vătămate B.V.V. telefonul mobil, pe care-l avea asupra sa. Partea vătămată B.V.V. i-a dat inculpatului T.L.C. telefonul mobil, moment în care acesta intenţiona să părăsească camera. Partea vătămată C.A., proprietarul telefonului i-a solicitat inculpatului restituirea acestuia dar T.L.C. a refuzat. Ulterior, la rugăminţile părţii vătămate C.A., inculpatul T.L.C. i-a restituit telefonul ameninţându-l că-l va bate, dacă în prima zi de luni a săptămânii nu-i va aduce suma de 400.000 lei.
Pe fondul temerii create, partea vătămată C.A. i-a dat inculpatului T.L.C. în prima zi după comiterea faptei suma de 400.000 lei, sumă cu care s-a constituit parte civilă în cauză.
În data de 5 februarie 2003, în jurul orelor 19,00, inculpatul T.L.C. a acostat-o la ieşire din cantina Internatului C.F.R. pe partea vătămată P.N.F. şi i-a solicitat o geantă de voiaj. Partea vătămată P.N.F. l-a refuzat, motivând că are nevoie de ea întrucât la sfârşit de săptămână pleacă din localitate. Urmare refuzului părţii vătămate, inculpatul T.L.C. l-a trimis pe martorul P.I. să ia geanta din camera părţii vătămate P.N.F., acesta din urmă necunoscând reala stare de fapt, respectiv că inculpatul nu are consimţământul părţii vătămate.
Pe parcursul urmăririi penale, geanta a fost ridicată de la locuinţa inculpatului T.L.C. şi a fost predată părţii vătămate P.N.F.
În cauză s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de numitul P.I., pentru comiterea infracţiunii de furt întrucât a comis fapta fără vinovăţie.
În data de 11 februarie 2003, în jurul orelor 16,30, inculpaţii G.F. şi T.L.C. au pătruns fără drept în camera din cadrul Internatului C.F.R., unde părţile vătămate B.V.V., B.E., V.N., P.N.F. şi martorul P.I. urmăreau un program la televizor. Deşi nu aveau permisiunea părţilor vătămate, cei doi inculpaţi s-au aşezat pe pat şi au urmărit pentru scurt timp programul TV. La un moment dat inculpatul G.F. s-a ridicat şi a luat casetofonul părţii vătămate P.N.F., l-a băgat într-o pungă manifestându-şi dorinţa să şi-l însuşească. Partea vătămată P.N.F. s-a opus solicitându-i restituirea obiectului dar inculpatul G.F. a refuzat, moment în care partea vătămată a părăsit camera motivând că pleacă după ţigări. Partea vătămată s-a deplasat în incinta internatului şi a anunţat jandarmii ce asigurau paza. Până la sosirea jandarmilor, bănuind motivul real al plecării părţii vătămate, inculpatul G.F. i-a smuls părţii vătămate B.V.V. brăţara şi ceasul ce le purta la mână. Partea vătămată B.V.V. i-a solicitat restituirea ceasului motivând că aparţine altei persoane, moment în care inculpatul l-a lovit cu cablul casetofonului spunându-i să-i dea şi lănţişorul ce-l purta la gât dacă vrea să-şi primească înapoi ceasul.
Pe fondul temerii create de atitudinea inculpatului, partea vătămată B.V.V. i-a dat lănţişorul solicitat, iar acesta i-a restituit ceasul. Având bunurile sustrase, respectiv bijuteriile părţii vătămate B.V.V. şi casetofonul părţii vătămate P.N.F., inculpatul G.F. a părăsit împreună cu inculpatul T.L.C. camera.
La scurt timp de la comiterea infracţiunii, cei doi inculpaţi au fost reţinuţi de către jandarmii ce asigurau paza internatului C.F.R.
Pe parcursul urmăririi penale, bunurile sustrase părţilor vătămate B.V.V. şi P.N.F., respectiv bijuteriile şi casetofonul, au fost ridicate de la locuinţa inculpatului G.F. şi predate părţilor vătămate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov şi inculpaţii G.F. şi T.L.C., aceştia criticând sentinţa pentru netemeinicie şi solicitând reducerea pedepselor.
Parchetul a criticat sentinţa sub acelaşi aspect al netemeiniciei, solicitând majorarea pedepselor stabilite în cauză pentru ambii inculpaţi.
Prin Decizia penală nr. 270 din 2 octombrie 2003, Curtea de Apel Braşov a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Braşov, desfiinţând-o în parte, respectiv în ceea ce priveşte durata sporului şi a pedepselor rezultante aplicate celor doi inculpaţi.
Rejudecând în aceste limite, a majorat durata sporurilor de pedeapsă stabilite pentru inculpaţii G.F. şi T.L.C. de la 6 luni închisoare la 2 ani închisoare, astfel că, în final, fiecare dintre inculpaţi urmând să execute pedeapsa rezultantă de 9 ani închisoare.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpaţi împotriva aceleiaşi hotărâri.
A dispus prelungirea duratei arestării preventive a inculpaţilor până la 1 noiembrie 2003 inclusiv şi a dedus în continuare din durata pedepselor aplicate, perioada arestării preventive de după pronunţarea hotărârii atacate cu apel, respectiv începând cu 19 iunie 2003 şi până în prezent.
A obligat apelanţii inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva deciziei au declarat recurs inculpaţii G.F. şi T.L.C., solicitând admiterea recursurilor, casarea hotărârilor şi, pe fond, reducerea pedepselor.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, procedând la încadrarea juridică corespunzătoare a faptelor comise de către aceştia, în baza probatoriului administrat în cauză.
Astfel, s-a stabilit că cei doi inculpaţi au comis un număr mare de infracţiuni asupra a zece părţi vătămate, elevi în cadrul Liceului C.F.R. Braşov, profitând de vârsta şi naivitatea acestora, în acest scop acţionând împreună, iar în cursul procesului penal manifestând o atitudine procesuală nesinceră.
Cu privire la motivele de recurs formulate de inculpaţi şi care vizează reducerea pedepselor, se constată că s-au avut în vedere criteriile generale de individualizare, prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), condiţiile concrete în care au fost săvârşite faptele şi gradul de pericol social al acestora, circumstanţele personale ale inculpaţilor, aşa încât pedepsele aplicate corespund, atât prin cuantum, cât şi ca modalitate de executare, scopurilor pedepsei prevăzute de art. 52 C. pen.
Astfel încât, în cauză nu sunt motive care să justifice modificarea pedepselor aplicate inculpaţilor.
Faţă de aceste considerente, urmează să fie respinse recursurile declarate de inculpaţi, ca nefondate, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii G.F. şi T.L.C., împotriva deciziei penale nr. 270 din 2 octombrie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Deduce din pedepse durata reţinerii şi arestării preventive de la 12 februarie 2003, până la 28 noiembrie 2003, pentru fiecare inculpat.
Obligă recurenţii la câte 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariile cuvenite apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de câte 400.000 lei, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5561/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5573/2003. Penal. Contestaţie la executare.... → |
|---|
