ICCJ. Decizia nr. 5554/2003. Penal. Conflict de competenţă. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5554/2003
Dosar nr. 4888/2003
Şedinţa publică din 27 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Covasna din 9 februarie 2003, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului G.T., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 292 şi art. 215 alin. (2) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că la datele de 13 august 1997 şi respectiv 02 septembrie 1997, inculpatul a depus la SC A.Ţ., Agenţia Oneşti, două declaraţii, pe proprie răspundere, în care a consemnat, contrar realităţii, furtul autoturismului personal, încasând astfel, pe nedrept, de la societatea de asigurări respectivă, suma de 27.143.000 lei.
Judecătoria Sf. Gheorghe, jud. Covasna, astfel sesizată, şi-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Oneşti, judeţul Bacău, susţinând, în esenţă, că cele două infracţiuni reţinute în sarcina inculpatului au fost comise pe raza de activitate a acelei instanţe, iar făptuitorul şi partea vătămată locuiesc în oraşul Oneşti, fiind îndeplinite astfel toate condiţiile prevăzute de art. 30 C. proc. pen.
La rândul său Judecătoria Oneşti, prin sentinţa penală nr. 824 din 3 octombrie 2003, considerând că soluţionarea cauzei, în raport de prevederile art. 30 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., revine Judecătoriei Sf. Gheorghe, şi-a declinat competenţa în favoarea acelei instanţe.
Examinând conflictul negativ de competenţă ivit în cauză, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, constată că soluţionarea cauzei revine Judecătoriei Oneşti.
Astfel, potrivit art. 30 alin. (1) C. proc. pen., competenţa după teritoriu este determinată de:
a) locul unde a fost săvârşită infracţiunea;
b) locul unde a fost prins făptuitorul;
c) locul unde locuieşti făptuitorul;
d) locul unde locuieşte partea vătămată.
În aliniatul ultim al aceluiaşi text de lege se arată că „prin locul săvârşirii infracţiunii" se înţelege locul unde s-a desfăşurat activitatea infracţională, în total sau în parte, ori locul unde s-a produs rezultatul acesteia.
Cum din actele dosarului, inclusiv adresa nr. 413 din 24 iunie 2003, emisă de SC A.Ţ. SA, Agenţia Oneşti, rezultă că cele două declaraţii, care fac obiectul infracţiunilor de „fals în declaraţii" şi „înşelăciune" prevăzute de art. 292 şi art. 215 alin. (1) C. pen., reţinute în sarcina inculpatului, au fost date la sediul Agenţiei Oneşti şi că făptuitorul locuieşte, iar partea vătămată are sediul în oraşul Oneşti, competenţa de soluţionare a cauzei revine Judecătoriei Oneşti.
Împrejurarea că după comiterea acestor infracţiuni, singurele, care fac obiectul judecăţii, G.T. şi-a incendiat propriul autoturism pe raza judeţului Covasna, fără ca acesta să fi fost inculpat şi pentru infracţiunea de distrugere, nu poate atrage competenţa de soluţionare a cauzei de către Judecătoria Sf. Gheorghe.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 29 pct. 3 lit. a) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei, privind pe inculpatul G.T. în favoarea Judecătoriei Oneşti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5543/2003. Penal. Art.178 alin.2 c.pen. Recurs... | ICCJ. Decizia nr. 5557/2003. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
