ICCJ. Decizia nr. 5573/2003. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5573/2003
Dosar nr. 1394/2003
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 391/ S din 26 noiembrie 2002, Tribunalul Braşov, a respins contestaţia la executare formulată de condamnatul P.F.A., împotriva sentinţei penale nr. 63 din 8 martie 1999 a Tribunalului Bihor, prin care a fost condamnat la 12 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (4) şi (5), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) S-a reţinut că, în calitate de reprezentant al firmei SC P.B.C. SRL Braşov, inculpatul s-a prezentat la sediul SC U. SRL Osorhei, de unde a ridicat carcase de porc refrigerat, în valoare de 99.234.000 lei, pentru care a emis un C.E.C., care a fost refuzat la plată de bănci, pentru lipsă de disponibil în cont. Ulterior, inculpatul a vândut carnea, dar nu a plătit-o furnizorului.
Împotriva sus-menţionatei sentinţe, condamnatul P.F.A. a formulat contestaţie la executare, pe care a depus-o la Tribunalul Braşov, în a cărui rază teritorială se află locul de deţinere, invocând aplicarea dispoziţiilor art. 15 C. pen., întrucât ca urmare a modificării dispoziţiilor art. 146 C. pen., privind înţelesul noţiunii de „consecinţe deosebit de grave", numai în cazul unui prejudiciu mai mare de 2 miliarde lei, fapta sa nu mai poate fi considerată că a avut consecinţe deosebit de grave, solicitând reducerea pedepsei aplicate.
Prin sentinţa penală nr. 391/ S din 26 noiembrie 2002, Tribunalul Braşov a respins contestaţia la executare, motivând că în contestaţia la executare nu s-a invocat nici unul din cazurile prevăzute de art. 461 lit. d) C. proc. pen. şi că în cauză nu sunt incidente nici dispoziţiile art. 14 şi art. 15 C. pen., întrucât vizează o situaţie diferită de cea în care se află contestatorul.
Apelul declarat de contestator a fost respins, prin Decizia penală nr. 44 din 26 februarie 2003 a Curţii de Apel Braşov, motivându-se că sentinţa apelată este în afara oricărei critici.
Contestatorul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei, prin aplicarea art. 14 şi art. 15 C. pen.
Recursul este întemeiat în sensul şi pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Din contestaţia formulată de condamnat, se constată că acesta invocă expres dispoziţiile art. 15 C. pen., referitoare la aplicarea facultativă a legii penale mai favorabile în cazul pedepselor definitive.
Potrivit acestui text de lege, când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare şi până la executarea definitivă a pedepsei închisorii a intervenit o lege, care prevede o pedeapsă mai uşoară, iar sancţiunea aplicată este mai mică decât maximul special prevăzut de legea nouă, ţinându-se seama de infracţiunea săvârşită, de persoana condamnatului, de conduita acestuia după pronunţarea hotărârii sau, în timpul executării pedepsei şi de timpul cât a executat din pedeapsă, se poate dispune fie menţinerea, fie reducerea pedepsei.
Invocarea dispoziţiilor art. 15 C. pen., constituie motiv de contestaţie prevăzut de art. 461 lit. d) C. pen., întrucât este o cauză de micşorare a pedepsei.
Instanţele de judecată considerând greşit că nu sunt incidente dispoziţiile art. 15 C. pen. şi că modificarea dispoziţiilor art. 146 C. pen., prin Ordonanţa nr. 207/2000, nu se încadrează în dispoziţiile art. 461 C. proc. pen., nu a mai examinat şi soluţionat pe fond contestaţia la executare, hotărârile pronunţate fiind deci contrare legii.
În consecinţă, urmează a se admite recursul declarat de contestatorul condamnat, a se casa ambele hotărâri pronunţate în cauză şi trimite cauza la Tribunalul Braşov, pentru rejudecarea contestaţiei la executare.
Onorariul de avocat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea recurentului, urmează a se plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de condamnatul P.F.A., împotriva deciziei penale nr. 44 din 26 februarie 2003 a Curţii de Apel Braşov.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 391 din 26 noiembrie 2002 a Tribunalului Braşov şi trimite cauza spre rejudecare la instanţa de fond, Tribunalul Braşov.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5565/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5575/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
