ICCJ. Decizia nr. 5575/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5575/2003
Dosar nr. 1701/2003
Şedinţa publică din 28 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 36 din 23 ianuarie 2003 a Tribunalului Argeş, pronunţată în dosarul nr. 1996/2002, s-a dispus, în baza art. 32 C. proc. pen., combinat cu art. 34 lit. d) C. proc. pen., reunirea cauzelor ce au făcut obiectul dosarelor nr. 1437/2002 şi nr. 1996/2002 ale Tribunalului Argeş, urmând ca dosarul nou format să fie înregistrat sub nr. 1437/2002.
Au fost respinse, ca nefondate, cererile formulate de condamnatul U.M., privind revizuirea sentinţei penale nr. 222 din 12 octombrie 1999, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2203/1999, definitivă prin Decizia penală nr. 1422 din 16 martie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie.
A fost obligat condamnatul la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei, reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
Cu adresa nr. 743/III/2002, în baza art. 399 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a înaintat instanţei cererea condamnatului U.M., deţinut în Penitenciarul Mărgineni, judeţul Dâmboviţa, privind revizuirea sentinţei penale nr. 222 din 12 octombrie 1999, pronunţată de Tribunalul Argeş în dosarul nr. 2203/1999, hotărâre prin care a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de tâlhărie, furt calificat şi respectiv nerespectarea regimului armelor şi muniţiilor.
La data de 11 noiembrie 2002, cu adresa nr. 1009/III/6/2002, în temeiul art. 399 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş a trimis instanţei, împreună cu concluziile sale o altă cerere a aceluiaşi condamnat, pentru revizuirea aceleiaşi hotărâri judecătoreşti.
Întrucât a rezultat că ambele cereri de revizuire se referă la aceeaşi sentinţă, tribunalul a dispus reunirea cauzelor mai exact, conexarea dosarului nr. 1996 din 14 noiembrie 2002 la dosarul nr. 1437 din 5 august 2002, urmând ca dosarul nou să poarte nr. 1437/2002.
Analizând motivele invocate, în cele două dosare, ce vizează sentinţa penală nr. 222 din 12 octombrie 1999, pronunţată în dosarul nr. 2203/1999 de Tribunalul Argeş, definitivă prin Decizia penală nr. 1422 din 16 martie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, se constată că s-a dispus condamnarea inculpatului U.M. la pedeapsa rezultantă de 22 ani închisoare, pentru săvârşirea mai multor infracţiuni de tâlhărie, furt calificat şi nerespectarea armelor şi muniţiilor.
Întrucât petentul-condamnat invocă greşita individualizare a pedepsei, precum şi greşita condamnare pentru unele infracţiuni contestând raportul de expertiză dactiloscopică şi solicitând efectuarea unor probatorii noi, situaţii sau împrejurări invocate ce nu se regăsesc în nici unul dintre cazurile de revizuire, prevăzute de art. 394 C. proc. pen., tribunalul a respins în consecinţă cererile de revizuire formulate.
S-a susţinut că astfel de motive pot fi invocate în cazul recursului în anulare, în condiţiile art. 409 C. proc. pen. şi nu pe calea revizuirii.
Împotriva sentinţei a declarat apel condamnatul U.M., susţinând că sentinţa pronunţată de instanţa de fond este nelegală şi netemeinică, întrucât nu a săvârşit infracţiunile reţinute în sarcina sa, nu se face vinovat de nici o infracţiune şi, ca urmare, a solicitat admiterea apelului şi rejudecarea cauzei pentru faptele reţinute în sarcina sa.
Prin Decizia penală nr. 65 din 6 martie 2003, Curtea de Apel Piteşti a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei, în termen legal, a declarat recurs condamnatul U.M. solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, pe fond, rejudecarea cauzei întrucât nu el a săvârşit faptele reţinute în sarcina sa.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat întrucât motivele invocate de recurent, respectiv că faptele reţinute în sarcina sa nu sunt săvârşite de el, nu se încadrează în cazurile de revizuire expres, prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
În consecinţă, urmează să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 C. proc. pen.,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul U.M., împotriva deciziei penale nr. 65 din 6 martie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă recurentul la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 28 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5573/2003. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 5577/2003. Penal. Contestatie la executare.... → |
|---|
