ICCJ. Decizia nr. 5599/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5599/2003
Dosar nr. 1491/2003
Şedinţa publică din 2 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 390 din 7 octombrie 2001, a Tribunalului Brăila, inculpatul T.D. a fost condamnat pentru participaţie improprie la tentativă la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 20, cu referire la art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), la 2 ani închisoare.
În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate privind pedeapsa de un an şi 7 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 2443/1997 a Judecătoriei Galaţi, pentru infracţiunea prevăzută de art. 184 alin. (2) şi (4) C. pen., iar conform art. 10 din Legea nr. 137/1997 s-a revocat beneficiul graţierii condiţionate privind aceeaşi pedeapsă, dispunând executarea acesteia, alături de pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată în cauză, urmând ca inculpatul să execute în total 3 ani şi 7 luni închisoare, cu aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen.
S-a constatat că partea vătămată R.A.I.F., Sucursala Brăila nu s-a constituit parte civilă.
În baza art. 189 şi art. 191 C. proc. pen., tribunalul l-a obligat pe inculpat să plătească statului suma de 3.800.000 lei cheltuieli judiciare.
S-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
Inculpatul T.D., proprietar de mai multe autocamioane, efectua transporturi de produse agricole şi materiale feroase şi la el lucrau pe bază de convenţie martorii N.C., sudor şi S.I., şofer.
La data de 12 octombrie 1999, martorul P.G. i-a cerut inculpatului să-i efectueze un transport de produse agricole.
Inculpatul a fost de acord, dar i-a cerut să meargă mai întâi cu N.C. şi S.I., ca să încarce nişte motoare electrice, pe care pretindea că le cumpărase cu suma de 16.000.000 lei. De faţă erau şi cei doi martori arătaţi mai înainte.
Ajungând la sistemul de irigaţii M.M., martorul N.C. a început să taie cu un aparat de sudură, frezoanele cu care erau prinse motoarele electrice.
Fiind surprinşi asupra faptului de către martorii C.D. şi C.G., salariaţi ai părţii vătămate, cei trei martori, arătaţi mai sus, au motivat prezenţa lor acolo, pe asigurarea dată de inculpat că motoarele electrice fuseseră cumpărate de către acesta.
Apoi cei trei martori, au plecat de la locul faptei fără a lua motoarele electrice şi au mers la inculpat, care i-au asigurat că va rezolva el problema şi să nu-şi facă probleme.
Sentinţa a fost apelată de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Brăila, care a susţinut că pedeapsa aplicată este prea mică şi de către inculpat, care a criticat-o pentru netemeinicie, situaţia de fapt reţinută fiind contrară probelor administrate şi pentru greşita revocare a graţierii pedepsei anterioare.
Prin Decizia penală nr. 52 din 31 ianuarie 2003, Curtea de Apel Galaţi, considerând neîntemeiate criticile formulate, a respins, ca nefondate ambele apeluri, obligându-l pe inculpat să plătească statului 1.200.000 lei cheltuieli judiciare.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul a declarat recurs, nemotivat, iar apărătorul desemnat din oficiu, s-a referit la aceleaşi motive invocate de inculpat în apel.
Criticile formulate nu sunt întemeiate.
Se constată că situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost corect reţinute pe baza depoziţiilor martorilor N.C., S.I., P.G., C.D. şi C.G. coroborate cu procesul-verbal de constatare încheiat la 14 octombrie 1999 de organele de poliţie, schiţa locului faptei şi planşele foto, procesele-verbale şi planşele foto de recunoaştere din grup a numiţilor N.C. şi S.I., precum şi rapoartele de expertiză tehnică şi suplimentul de expertiză.
Încadrarea juridică dată faptei, respectiv participaţie improprie la infracţiunea de furt calificat, prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 20 C. pen., în referire la art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. a) şi art. 3 lit. b) C. pen., cu aplicarea art. 13 din acelaşi cod, în raport de situaţia de fapt reţinută, constând în determinarea cu intenţie a făptuitorilor N.C., S.I. şi P.G., să sustragă, fără vinovăţie, 3 motoare electrice, în valoare de 8.978.596 lei, aceştia fiind surprinşi în momentul tăierii frezoanelor unui motor, este, de asemenea, corectă.
În ceea ce priveşte pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracţiunea reţinută, este bine individualizată în raport cu gravitatea faptei şi gradul de pericol social al inculpatului.
În fine, se constată că s-a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 83 C. pen. şi art. 10 din Legea nr. 137/1997.
Pentru aceste considerente şi cum nu se constată nici motive care se iau în considerare din oficiu, recursul declarat de inculpat este nefondat, urmând a se respinge ca atare în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi va obliga pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 400.000 lei reprezentând onorariu apărător oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.D., împotriva deciziei penale nr. 52 din 31 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Galaţi.
Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5590/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 5609/2003. Penal → |
|---|
