ICCJ. Decizia nr. 5699/2003. Penal. Amânare executare pedeapsă. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5699/2003
Dosar nr. 3048/2003
Şedinţa publică din 4 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 22 din 29 ianuarie 2003, Tribunalul Sibiu a dispus amânarea executării pedepsei de 3 ani şi 10 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 61 din 21 martie 2001 aplicată condamnatului M.I. de către acelaşi tribunal, pe o perioadă de 4 luni, respectiv până la 29 mai 2003. S-a motivat, de către instanţă, că, potrivit expertizei medicale efectuate, în cauză, acesta suferă de afecţiuni pentru care necesită operaţia în reţeaua sanitară a Ministerului Sănătăţii şi Familiei, intervenţie pentru care s-a fixat data de 15 aprilie 2003.
Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, prin Decizia nr. 181/ A din 27 mai 2003, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, a casat hotărârea atacată şi, după rejudecare, a respins, ca neîntemeiată, cererea de amânare a executării pedepsei.
Împotriva ultimei hotărâri, M.I. a declarat recurs, solicitând casarea acesteia şi amânarea executării pedepsei.
Recursul declarat nu este fondat.
Potrivit art. 4531 lit. a) C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi amânată când se constată, pe baza unei expertize medico-legale că cel condamnat suferă de o boală, care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
În cauză, au fost efectuate 2 expertize medico-legale, de către Serviciul judeţean de Medicină Legală Sibiu şi, respectiv, de Institutul Naţional de Medicină Legală.
Prima expertiză apreciază că intervenţia chirurgicală este necesară dar nu vitală, iar regimul alimentar şi tratamentul medicamentos, în vederea operaţiei, pot fi aplicate în condiţii de spitalizare la Spitalul Penitenciar Jilava.
În cea de a doua expertiză se precizează că pentru tratarea bolii se impune internarea într-o unitate medicală cu profil de chirurgie digestivă superioară, iar în cazul în care condamnatul acceptă efectuarea operaţiei recomandate, se propune un interval de amânarea executării pedepsei pe aproximativ 4 luni de zile.
Nici unul din actele medicale nu menţionează însă că boala de care suferă condamnatul îl pune, pe acesta, în imposibilitatea de a putea executa pedeapsa, astfel cum prevăd, imperios, prevederile art. 453 lit. a) C. proc. pen.
Pe de altă parte, se constată că recurentul a fost programat pentru efectuarea operaţiei la data de 15 aprilie 2003, perioadă în care acesta se găsea în stare de libertate (acesta fiind liber şi la judecarea recursului).
Împrejurarea că revizuientul nu a efectuat nici o operaţie la termenul fixat şi nici, ulterior, nu i-a fost fixat vreun termen pentru intervenţie chirurgicală, demonstrează că acesta nu se găseşte în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Dacă starea sănătăţii sale o va impune, pe baza unor noi acte doveditoare, condamnatul poate formula o cerere de întreruperea executării pedepsei.
În raport de cele expuse, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul M.I., împotriva deciziei penale nr. 181 din 27 mai 2003 a Curţii de Apel Alba Iulia.
Obligă pe recurent să plătească statului 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2003.
← ICCJ. Decizia nr. 5698/2003. Penal. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 5701/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
---|