ICCJ. Decizia nr. 5704/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5704/2003
Dosar nr. 5434/2003
Şedinţa publică din 5 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin încheierea din 1 octombrie 2003, a amânat judecarea apelului declarat de inculpatul M.I., pentru data de 15 octombrie 2003 şi a dispus, totodată, prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului pe o perioadă de 30 de zile şi anume de la 8 octombrie, până la 6 noiembrie 2003.
Prin Decizia penală nr. 609/ A din 15 octombrie 2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat împotriva sentinţei penale nr. 791 din 28 august 2003 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, prin care inculpatul M.I. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie. A fost dedusă din această pedeapsă durata arestării preventive la zi şi s-a dispus prelungirea arestării preventive de la 17 noiembrie, la 6 decembrie 2003.
Împotriva încheierii din 1 octombrie 2003 prin care instanţa de apel a prelungit durata arestării preventive a inculpatului până la data de 6 decembrie 2003, acesta a declarat recurs solicitând să fie pus în libertate, întrucât au încetat temeiurile carre au stat la baza luării acestei măsuri.
Recursul este nefondat.
În primul rând, prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului a fost dispusă în temeiul art. 160d C. proc. pen., cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, apreciindu-se că măsura este necesară pentru buna desfăşurare a procesului penal, în raport de gravitatea şi natura infracţiunii comise de inculpat.
În al doilea rând, după pronunţarea acestei încheieri instanţa de control judiciar a soluţionat apelul inculpatului, pe care l-a respins, menţinând hotărârea instanţei de fond prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie.
Faţă de această situaţie, susţinerea inculpatului că au încetat temeiurile care au justificat luarea acestei măsuri este nefondată, astfel că recursul va fi respins ca atare.
Recurentul inculpat urmează să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat, în care se va include şi onorariul cuvenit avocatului desemnat din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul M.I., împotriva încheierii din 1 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr. 2934/2003, ca nefondat.
Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5701/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5705/2003. Penal. încheiere. Recurs → |
|---|
