ICCJ. Decizia nr. 5787/2003. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
CAMERA DE CONSILIU
Decizia nr.5787/2003
Dosar nr. 5497/2003
Şedinţa din 10 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea nr. 49 din 22 noiembrie 2003 Curtea de Apel Constanţa a respins cererea de recuzare, formulată de petentul A.I., deţinut în Penitenciarul Poarta Albă, judeţul Constanţa, a tuturor judecătorilor Tribunalului Constanţa, constatând că petiţionarul nu a arătat cazurile de incompatibilitate avute în vedere.
S-a reţinut că Tribunalul Constanţa a fost investit în dosarul nr. 1878/2003 cu judecarea recursului declarat de A.I., împotriva încheierii din 9 octombrie 2003 a Judecătoriei Medgidia, prin care a fost respinsă cererea de recuzare a judecătorului şi procurorului din dosarul nr. 3406/2003 al acestei din urmă instanţe.
Întrucât în timpul judecăţii recursului a precizat că înţelege să recuze pe toţi judecătorii Tribunalului Constanţa, prin încheierea din 28 octombrie 2003 cererea a fost înaintată spre competentă soluţionare Curţii de Apel Constanţa.
Aşa cum s-a arătat, Curtea de Apel Constanţa a respins cererea de recuzare a tuturor judecătorilor Tribunalului Constanţa.
Împotriva acestei hotărâri petiţionarul A.I. a declarat recurs, invocând necompetenţa materială a instanţei în soluţionarea cererii sale de recuzare, aceasta revenind, conform art. 79 din Legea nr. 92/1992, ministrului justiţiei.
Verificând hotărârea atacată în raport cu motivul arătat, Curtea constată că recursul nu este fondat.
Potrivit art. 95 din Legea nr. 92/1992, pentru organizarea judecătorească, modificată, şi nu art. 79 din aceeaşi lege, invocat, în cazul în care o instanţă nu poate funcţiona normal datorită lipsei temporare a unor judecători, existenţei unor posturi vacante, incompatibilitatea sau recuzarea tuturor judecătorilor, ministrul justiţiei, la propunerea preşedintelui acelei instanţe, poate delega judecători de la alte instanţe.
Din aceste dispoziţii legale rezultă că ministrul justiţiei nu are competenţa soluţionării cererilor privind recuzarea ci pe aceea de asigurare a funcţionării normale a instanţelor, prin delegări de judecători de la o instanţă la alta, inclusiv în cazul recuzării tuturor judecătorilor.
Curtea de Apel Constanţa nu s-a aflat într-o astfel de situaţie atunci când a soluţionat cererea de recuzare a tuturor judecătorilor de la Tribunalul Constanţa, formulată de petiţionarul A.I. şi aceasta deoarece, în prealabil, prin încheierea nr. 115 din 12 noiembrie 2003, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a respins ca nefondată cererea sus-numitului de recuzare a tuturor judecătorilor de la Curtea de Apel Constanţa.
Pentru cele ce preced şi întrucât nici din examinarea din oficiu a hotărârii atacate nu se constată existenţa vreunui caz de casare, fiind justificată respingerea cererii de recuzare în condiţiile în care, conform dispoziţiilor art. 52 alin. (5) C. proc. pen., petiţionarul nu a indicat concret cazurile de incompatibilitate în care se află fiecare judecător, recursul petiţionarului urmează să fie respins ca nefondat.
Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul A.I., împotriva încheierii nr. 49/ P din 22 noiembrie 2003 a Curţii de Apel Constanţa, pronunţată în dosar nr. 1417/2003.
Obligă pe petiţionar să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5786/2003. Penal. Recuzare. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5788/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... → |
|---|
