ICCJ. Decizia nr. 5765/2003. Penal. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5765/2003
Dosar nr. 2792/2003
Şedinţa publică din 9 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Vâlcea, prin sentinţa penală nr. 136 din 4 decembrie 2002, a respins, ca neîntemeiată, contestaţia formulată de contestatorul T.N., prin care a solicitat constatarea nulităţii mandatului de executare nr. 71, emis la data de 16 iunie 1999, de Tribunalul Vâlcea, secţia penală, Biroul Executări penale, în dosarul nr. 841/1998.
Contestatorul a fost obligat la plata sumei de 600.000 lei, cheltuieli judiciare către stat, în care se include şi onorariul avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, care se avansează de Ministerul Justiţiei.
Hotărând astfel, prima instanţă a constatat că mandatul de executare, în discuţie, nr. 71 din 16 iunie 1999, a fost emis cu respectarea condiţiilor de formă şi de fond, cerute de lege.
Astfel, a reţinut că prin sentinţa penală nr. 54 din 29 aprilie 1998, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr. 841/1998, T.N. a fost condamnat la 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu aplicarea dispoziţiilor art. 71 din acelaşi cod.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive de la 14 ianuarie, la 27 ianuarie 1998.
Prin Decizia penală nr. 157/ A din 30 iulie 1998, pronunţată de Curtea de Apel Piteşti, în dosarul nr. 2456/1998, s-a respins apelul declarat de inculpat, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea, s-a desfiinţat în parte sentinţa penală menţionată, în sensul că s-a aplicat inculpatului şi pedeapsa complementară, prevăzută de art. 64 lit. c) C. pen.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Această decizie a fost menţinută şi prin Decizia penală nr. 2117 din 27 mai 1999 a secţiei penale a Curţii Supreme de Justiţie.
După rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare a fost emis de către Biroul de Executări Penale din cadrul Tribunalului Vâlcea, mandatul de executare nr. 71 din 16 iunie 1999, care prevede expres textele de lege în baza cărora inculpatul a fost condamnat, respectiv art. 215 alin. (1), (4) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 şi art. 76 din acelaşi cod, pedeapsa de 4 ani închisoare cu executarea prin privare de libertate, în condiţiile art. 71 C. pen. şi interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., pe o durată de 2 ani.
S-a dedus din pedeapsa de 4 ani închisoare, timpul executat de către T.N., în perioada 14 ianuarie, 27 ianuarie 1998.
Împotriva sentinţei penale a declarat apel contestatorul, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Curtea de Apel Piteşti, prin Decizia penală nr. 142/ A din 27 mai 2003 a respins apelul, ca nefondat, cu motivarea că, în mod corect, instanţa de fond a apreciat că mandatul de executare nr. 71/1999 este legal.
Nemulţumit şi de această din urmă hotărâre, în termenul legal, a declarat recurs contestatorul T.N., reiterând aceleaşi motive invocate la fond şi în apel şi anume, să se constate nulitatea absolută a mandatului de executare nr. 71 din 16 iunie 1999 emis de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Vâlcea.
Recursul declarat în cauză de contestatorul T.N. este nefondat.
Conform dispoziţiilor cuprinse în art. 461 C. proc. pen., contestaţia contra executării hotărârilor penale se poate face în următoarele cazuri:
a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă;
b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea vizată în hotărârea de condamnare;
c) când se iveşte vreo nelămurire cu privire la hotărârea ce se execută sau vreo împiedicare la executare;
d) când se invocă amnistia, prescripţia sau orice altă cauză de stingere sau de micşorare a pedepsei, precum şi orice alt incident ivit în cursul executării.
Revenind la cauză se constată că nu sunt aplicabile nici una dintre prevederile legale invocate de contestator, analizate în cele ce preced, deoarece, aşa cum în mod corect au reţinut şi instanţa de fond şi de apel, mandatul de executare nr. 71/1999 emis de Biroul Executări Penale din cadrul Tribunalului Vâlcea cuprinde toate menţiunile, prevăzute de textele de lege în vigoare, inclusiv cele referitoare la pedeapsa pe care contestatorul urmează să o execute şi la deducerea din această pedeapsă a perioadei executată în arest preventiv.
În consecinţă, secţia penală a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, neconstatând existenţa altor motive de casare susceptibile a fi examinate din oficiu, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator T.N., hotărârile criticate fiind legale şi temeinice şi îl va obliga pe recurent la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul contestator T.N., împotriva deciziei penale nr. 142/ A din 27 mai 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 500.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5764/2003. Penal. întrerupere executare... | ICCJ. Decizia nr. 5768/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
