ICCJ. Decizia nr. 5798/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5798/2003
Dosar nr.2796/2003
Şedinţa publică din 10 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 212 din 1 aprilie 2003 a Tribunalului Constanţa, inculpatul N.A.C. a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a), b) şi c) şi art. 76 lit. c) C. pen.
În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei de 7 luni închisoare pe un termen de 2 ani şi 7 luni.
În baza art. 863 C. pen., inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute la lit. a) şi d) al textului de lege arătat, atrăgându-i-se atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.
Inculpatul N.A.C. a fost obligat în solidar cu inculpatul B.I. la plata despăgubirilor civile către partea civilă Regionala de Transport Feroviar Călători Constanţa, Revizia de vagoane în sumă de 68.495.181 lei.
S-a constatat recuperat prejudiciul în sumă de 23.543.800 lei cauzat aceleiaşi părţi civile.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 500.000 lei, din care 450.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu suportat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
În seara zilei de 4 ianuarie 2002, inculpatul N.A.C., împreună cu fraţii B.I. şi B.F. (şi ei condamnaţi în această cauză), la propunerea acestora din urmă, s-au deplasat în triajul C.F.R. Constanţa, în zona reviziei de vagoane de unde au sustras 60 grătare din aluminiu.
Bunurile sustrase au fost vândute unui centru de colectare cu suma de 4 milioane lei, împărţită în mod egal între participanţii la faptă şi persoana care a asigurat transportul.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces – verbal de constatare a infracţiunii flagrante, proces – verbal de cercetare la faţa locului, planşe fotografice, dovezi privind valoarea prejudiciului, declaraţiile martorilor, procese – verbale de confruntare, declaraţiile inculpatului care a recunoscut săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa.
Curtea de Apel Constanţa, prin Decizia penală nr. 177 din 30 mai 2003, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului, dispunând obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 750.000 lei, din care 300.000 lei reprezintă onorariul apărătorului din oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul N.A.C., solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate şi reducerea cuantumului pedepsei aplicate; totodată, s-a învederat obligarea greşită a inculpatului la acoperirea prejudiciului cauzat părţii civile, întrucât acesta este, în realitate, acoperit integral.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 pct. 14 şi 171 C. proc. pen.
Examinând recursul, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că acesta este nefondat.
Instanţele de judecată au reţinut în mod just situaţia de fapt şi vinovăţia recurentului – inculpat, dând încadrarea juridică corespunzătoare faptei comise de acesta.
Pedeapsa aplicată şi coborâtă sub minimul special prevăzut de lege ca urmare a reţinerii în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a), b) şi c) C. pen., este just individualizată, neimpunându-se reducerea ei.
Instanţele de judecată au dat eficienţa cuvenită criteriilor generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), avându-se în vedere atât pericolul social concret al faptei săvârşite, valoarea prejudiciului cauzat părţii civile, cât şi atitudinea procesuală a inculpatului, lipsa antecedentelor penale.
Totodată, s-a apreciat că reeducarea acestui inculpat este posibilă fără privare de libertate, astfel că executarea pedepsei a fost suspendată sub supraveghere.
Curtea constată că, potrivit dovezilor depuse la dosarul cauzei, prejudiciul în sumă de 68.495.181 lei nu a fost recuperat, astfel că obligarea inculpatului la acoperirea pagubei create prin fapta ilicită este legală şi temeinică, potrivit dispoziţiilor art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998 şi următoarele C. civ.
Pentru aceste motive şi constatând din oficiu că nu există alte motive de casare, Curtea urmează să respingă ca nefondat recursul inculpatului N.A.C.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu avansându-se din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând şi dispoziţiile art. 385 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul N.A. împotriva deciziei penale nr. 177 din 30 mai 2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5793/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5800/2003. Penal. Art.26 rap.la art.208, 209... → |
|---|
