ICCJ. Decizia nr. 5788/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5788/2003
Dosar nr. 4744/2003
Şedinţa publică din 10 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Călăraşi, prin sentinţa penală nr. 60 din 12 iunie 2003 a condamnat pe inculpatul S.S. la 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), l-a mai condamnat la 3 ani închisoare şi la 2 ani închisoare, pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
Inculpatul a mai fost condamnat la 5 pedepse de câte 3 ani închisoare pentru 5 infracţiuni, prevăzute de art. 239 alin. (1) şi (3) C. pen.
În baza art. 36 din Decretul nr. 328/1966 inculpatul a fost condamnat la un an închisoare.
Conform art. 33 şi art. 34 C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a computat prevenţia de la 17 septembrie 2002, la zi.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., raportat la art. 10 lit. h) C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a luat act că părţile vătămate nu s-au constituit părţi civile.
Conform art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat o sabie şi o furcă.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare către stat şi către părţile vătămate I.I., I.A. şi N.F.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că la 31 decembrie 2001, inculpatul S.S. a condus în Olteniţa pe drumuri publice, fără permis autoturismul său.
În aceeaşi zi a lovit cu o sabie pe partea vătămată I.I., lovitura fiind îndreptată spre capul acestuia. Partea vătămată şi-a salvat viaţa făcând un pas înapoi şi apărându-se cu mâna dreaptă.
S-a mai reţinut că inculpatul împreună cu soţia a pătruns în mod repetat, fără drept în locuinţa părţilor vătămate I.I., N.F. şi I.A. înarmaţi cu o sabie şi respectiv o furcă şi a spart geamurile şi uşile acestor imobile, tulburând grav ordinea şi liniştea publică.
La 8 ianuarie 2002 inculpatul şi soţia lui au înjurat şi calomniat 5 poliţişti însărcinaţi să le efectueze percheziţie domiciliară, autorizată de procuror.
Prin Decizia penală nr. 582/ A din 2 octombrie 2003 Curtea de Apel Bucureşti a admis apelurile Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi şi ale inculpaţilor S.S. şi S.E., a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 60 din 12 iunie 2003 a Tribunalului Călăraşi, a descontopit pedepsele şi în baza art. 1 din Legea nr. 543/2002 a constatat graţiate pedepsele de 2 ani, pentru infracţiunea prevăzută de art. 321 alin. (2) C. pen. şi un an închisoare pentru infracţiunea, prevăzută de art. 36 alin. (1) din Decretul nr. 328/1966.
Recontopind pedepsele rămase de executat s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa de 6 ani închisoare şi 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. b) C. proc. pen., s-a încetat procesul penal pentru infracţiunea prevăzută de art. 217 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
S-a computat prevenţia din durata pedepsei şi s-au menţinut celelalte dispoziţii.
Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul S.S., care a cerut schimbarea încadrării juridice din tentativă la omor, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 C. pen., în infracţiunea de loviri sau alte violenţe, prevăzute de art. 180 C. pen., motiv de casare prevăzută de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
Inculpatul a mai criticat hotărârile pronunţate pentru pedeapsa aplicată, pe care o consideră prea severă, motiv de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recursul nu este fondat.
Este adevărat că partea vătămată I.I. a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 10-12 zile îngrijiri medicale ca urmare a loviturii de sabie aplicată de inculpat, ceea ce ar putea reprezenta urmarea imediată a infracţiunii prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen.
Ceea ce dovedeşte însă în mod esenţial infracţiunile de lovire şi de tentativă la omor, este intenţia cu care acţionează făptuitorul şi nu neapărat gravitatea rezultatului efectiv produs.
Astfel, în infracţiunile de lovire, făptuitorul acţionează cu intenţia de a vătăma integritatea corporală sau sănătatea părţii vătămate în timp ce infracţiunea de tentativă la omor acţionează cu voinţa de a suprima viaţa victimei, prevăzând, urmărind sau acceptând acest rezultat, care nu se produce independent de voinţa făptuitorului.
Cât priveşte intenţia cu care acţionează făptuitorul în astfel de cazuri, aceasta poate fi identificată din materialitatea faptelor.
Astfel, în cauză, este evident că inculpatul a acţionat cu voinţa de a suprima viaţa victimei, având în vedere că a folosit o sabie ninja, armă aptă pentru ucidere. Lovitura a fost îndreptată spre capul victimei, ceea ce face indubitabilă intenţia inculpatului de a omorî partea vătămată ţinând seama şi de intensitatea loviturii relevată de constatările leziunilor de pe cap şi braţ, arătate în actul medico-legal.
Urmarea mai gravă, decesul victimei nu s-a produs din cauza faptului că partea vătămată s-a ferit din calea loviturii pe care de altfel a parat-o cu braţele, împrejurări independente de voinţa inculpatului.
Aşa fiind, instanţele în mod corect au reţinut în sarcina inculpatului comiterea tentativei la infracţiunea de omor şi nu loviri sau alte violenţe.
Cât priveşte pedeapsa aplicată de numai 6 ani închisoare, aceasta se află la limita inferioară prevăzută de lege.
Faţă de multitudinea infracţiunilor continuate comise de inculpat, infracţiuni aflate şi în concurs, ceea ce subliniază pericolul deosebit al faptelor şi făptuitorului, având în vedere şi lipsa unor împrejurări de natură să-i atenueze răspunderea penală, a reducerii şi mai accentuată a pedepsei, ar fi nelegală şi în contradicţie cu scopul pedepsei astfel cum acesta este definit la art. 52 C. pen.
Prin urmare, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul inculpatului pe care îl va obliga la cheltuieli judiciare către stat.
Se va computa din pedeapsă durata arestării preventive.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.S., împotriva deciziei penale nr. 582 din 2 octombrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 27 septembrie 2002, la 10 decembrie 2003.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5787/2003. Penal. încheiere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5793/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
