ICCJ. Decizia nr. 5793/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.5793/2003
Dosar nr. 4753/2003
Şedinţa publică din 10 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 652 din 9 iulie 2003 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul D.A.L. a fost condamnat la 5 ani închisoare, pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) C. pen.
În baza art. 85 C. pen., s-a anulat suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 1607 din 28 septembrie 2001 a Judecătoriei sector 3 Bucureşti, care s-a contopit, în baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., cu pedeapsa aplicată în cauză, inculpatul urmând să execute 5 ani închisoare.
Totodată, tribunalul a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 14 august 2001 la 18 februarie 2002, constatând că inculpatul în prezent este arestat în altă cauză, a confiscat de la inculpat suma de 1.200.000 lei, în baza art. 118 lit. d) C. pen. şi l-a obligat la 1.700.000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut în fapt că inculpatul a urmărit pe partea vătămată P.A. care a intrat în blocul în care locuia şi în timp ce aştepta sosirea liftului i-a smuls de pe umăr geanta în care avea un telefon mobil, suma de 600.000 lei şi alte obiecte mărunte, după care a fugit pe o străduţă lăturalnică în direcţia şoselei Dristorului din Bucureşti.
Inculpatul şi-a însuşit telefonul mobil şi suma de bani, iar geanta cu celelalte obiecte a aruncat-o.
Prin Decizia penală nr. 560 din 22 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi inculpatul D.A.L. în legătură cu modul de individualizare a pedepsei.
Împotriva acestei decizii inculpatul sus-menţionat a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei pe care o consideră prea severă, motiv de casare prevăzut de art. 3859 C. proc. pen.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
La aplicarea pedepsei instanţele au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), în care sens au ţinut seama de gradul concret de pericol social al infracţiunii comise şi persoanei inculpatului (care a mai fost condamnat pentru o infracţiune concurentă) şi de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, astfel că pedeapsa stabilită, orientată la limita minimă, este necesară pentru reeducarea sa şi prevenirea comiterii altor infracţiuni, nefiind cazul a fi redusă prin reţinerea unei circumstanţe atenuante care nu se justifică.
În consecinţă, se va respinge, ca nefondat recursul declarat de inculpat şi va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.A.L. împotriva deciziei penale nr. 560 din 22 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Constată că inculpatul este arestat în altă cauză.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 400.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 10 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5788/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174 c.pen.... | ICCJ. Decizia nr. 5798/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
