ICCJ. Decizia nr. 5922/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5922/2003
Dosar nr. 5618/200.
Şedinţa publică din16 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 9 decembrie 2003, pronunţată în dosarul nr. 1764/2003, Curtea de Apel Galaţi, în temeiul art. 160b alin. (3) C. porc. pen., a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului D.F.C., trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 215/1 şi 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen.
În motivarea acestei încheieri s-a arătat că, întrucât măsura arestării preventive a inculpatului a fost luată cu respectarea dispoziţiilor legale, se impune menţinerea acesteia în condiţiile legii.
Împotriva acestei încheieri a declarat recurs inculpatul, pe care a criticat-o cu privire la:
- nulitatea încheierii, întrucât judecata cu privire la menţinerea măsurii arestării preventive s-a făcut fără prezenţa sa;
- greşita menţinere a măsurii arestării preventive, întrucât în cauză nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus luarea acestei măsuri, solicitând revocarea acesteia.
Recursul este nefondat.
Potrivit art. 160b alin. (3) C. proc. pen., când instanţa constată că temeiurile care au determinat arestarea impun în continuare privarea de libertatea sau că există temeiuri noi care justifică privarea de libertate, dispune menţinerea acestei măsuri.
În cauză, verificând actele şi lucrările de la dosar, respectiv mandatul de arestare preventivă emis de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galaţi se constată că, temeiul juridic pentru care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive îl constituie prevederile art. 14 lit. a) şi b) C. proc. pen., respectiv că domiciliul inculpatului nu poate fi stabilit din lipsa datelor necesare, iar pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani închisoare şi lăsarea sa în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea publică.
Analizând recursul declarat de inculpat raportat la cele mai sus-arătate, se constată că unul din temeiurile care au stat la baza măsurii arestării preventive, şi anume, cel prevăzut de art. 148 lit. h) C. proc. pen., nu a dispărut, mai mult chiar, în cauză a intervenit o hotărâre de condamnare în primă instanţă prin care s-a reţinut vinovăţia acestuia pentru faptele pentru care a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent la instanţa de apel.
Faţă de această situaţie, urmează a se constata că în cauză, nu au dispărut împrejurările care au justificat luarea măsurii arestării preventive şi că, pe cale de consecinţă, nu există temeiuri care să ducă la revocarea acestei măsuri, cu atât mai mult cu cât, de la data arestării şi până în prezent nu au apărut elemente noi care să justifice această cerere.
În legătură cu critica prin care s-a solicitat a se constata nulitatea absolută a încheierii prin care s-a dispus menţinerea măsurii arestării preventive, constând în aceea că discutarea acesteia a avut loc în lipsa inculpatului, deci cu lipsă de procedură, se constată de asemenea, că este nefondat, pentru următoarele considerente.
Conform art. 159 alin. (4) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, în cazul în care inculpatul nu poate fi adus în faţa instanţei din cauza unor situaţii deosebite în care deplasarea sa nu este posibilă, propunerea va fi examinată în lipsa inculpatului, dar numai în prezenţa apărătorului, căruia i se dă cuvântul pentru a pune concluzii.
În cauză, se constată, că inculpatul nu a fost prezent la judecată datorită imposibilităţii transferului acestuia de la Penitenciarul Bucureşti - Jilava, motiv pentru care instanţa a făcut aplicarea dispoziţiilor legale mai sus-citate, respectiv art. 159 alin. (4) C. proc. pen., asigurând apărarea acestuia prin apărătorul ales, avocat P.G., care a şi pus concluzii în legătură cu menţinerea măsurii arestării preventive.
Despre discutarea acestei măsuri, inculpatul a fost încunoştiinţat la locul de deţinere.
Prin urmare, instanţa de judecată respectând dispoziţiile legale în mod corect a procedat la discutarea menţinerii măsurii arestării preventive.
În consecinţă, pentru considerentele arătate, urmează a se constata că recursul declarat de inculpatul D.F.C. este nefondat şi va fi respins ca atare, în temeiul art. 38515 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul D.F.C. împotriva încheierii din 9 decembrie 2003 a Curţii de Apel Galaţi,
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 500.000 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 7036/200<. Penal. Proxenetismul (art. 329... | ICCJ. Decizia nr. 5152/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
