ICCJ. Decizia nr. 5923/2003. Penal. încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 5923/2003
Dosar nr. 5619/2003
Şedinţa publică din 16 decembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 398 din 14 octombrie 2003, Tribunalul Satu Mare a condamnat, printre alţii, pe inculpatul V.Z. la 7 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) şi c) şi alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) din acelaşi cod.
În baza art. 83 C. pen., s-a dispus revocarea beneficiului suspendării condiţionate privind pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr. 21 din 4 februarie 2003 a Judecătoriei Carei şi executarea acesteia alături de pedeapsa aplicată în cauză.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Totodată, s-a dispus deducerea din pedeapsă a timpului reţinerii şi arestării preventive a inculpatului, de la 11 martie 2003 la zi.
Împotriva sentinţei, a declarat apel, printre alţii, inculpatul.
La termenul de judecare a apelului, respectiv 4 decembrie 2003, instanţa de apel, în baza art. 300 alin. (2), combinat cu art. 160b alin. (5) C. proc. pen., a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului apelant, sens în care a pronunţat încheierea nr. 59.
Împotriva încheierii, inculpatul a declarat recurs, motivele invocate fiind nelegala menţinere a măsurii arestării sale preventive, întrucât nu el a săvârşit fapta de tâlhărie, ci coinculpatul V.C., probele administrate au fost obţinute prin presiune psihologică şi astfel, i-a fost încălcat dreptul la o judecată echitabilă.
Recursul declarat de inculpat nu este fondat.
Potrivit art. 136 alin. (1) C. proc. pen., în cauzele privitoare la infracţiuni pedepsite cu închisoare, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la judecată, se poate lua faţă de acesta, una din măsurile preventive, lit. d) a acestui articol prevăzând arestarea preventivă.
Art. 148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 281/2003, prevede că măsura arestării inculpatului, poate fi luată dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 şi inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă alternativ cu pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe certe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Arestarea preventivă a inculpatului, s-a dispus în baza art. 148 lit. h) C. proc. pen., respectiv, inculpatul a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi lăsarea sa în libertate, prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, acesta rezidând şi în starea de recidivă atrasă de săvârşirea în anul 2003, a unei infracţiuni de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (4) raportat la art. 209 alin. (1) lit. e) şi g) C. pen.
Dispoziţiile procedurale în materia arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale, prelungirii acestei măsuri în cursul judecăţii în fond şi în apel, menţinerii măsurii arestării preventive, au fost respectate, ca atare, încheierea instanţei investită cu judecarea apelului declarat de inculpat împotriva sentinţei prin care a fost condamnat este legală.
Pentru considerentele expuse, recursul declarat de inculpat nefiind fondat, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins.
În baza art. 192 C. proc. pen., inculpatul recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.Z. împotriva încheierii penale nr. 59/IA din 4 decembrie 2003 a Curţii de apel Oradea.
Obligă pe recurent să plătească statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 200.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4422/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 62/2003. Penal → |
|---|
