CSJ. Decizia nr. 645/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.645/2003
Dosar nr.381/2002
Sedinţa publică din 7 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.P.B. împotriva încheierii de şedinţă din 17 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
S-a prezentat inculpatul, asistat de apărător din oficiu, avocat R.N.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Instanţa pune în discuţia părţilor admisibilitatea recursului.
Apărătorul lasă la aprecierea instanţei admiterea recursului.
Procurorul cere respingerea recursului, ca inadmisibil. Incheierile nu pot fi atacate cu recurs.
Inculpatul consideră că recursul este admisibil.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 17 ianuarie 2003, pronunţată în dosarul nr.1831/2002, a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, s-a dispus, printre altele, prelungirea arestării preventive a inculpatului C.P.B. pe timp de 30 de zile, începând cu data de 22 ianuarie 2003 şi până la 20 februarie 2003.
Sub acest aspect instanţa de fond a pus din oficiu în discuţia părţilor necesitatea menţinerii stării de arest a inculpatului, iar reprezentantul parchetului a solicitat prelungirea duratei arestării preventive a inculpatului.
Pentruapronunţa această încheiere prima instanţă a reţinut că nu s-au schimbate temeiurile ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, astfel că cererea formulată de procuror îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.155 şi urm. din Codul de procedură penală.
Impotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat recurs solicitând respingerea cererii de prelungire a arestării preventive şi punerea sa în libertate.
Recursul este inadmisibil pentru motivelece se vor arăta în continuare:
In Codul de procedură penală este reglementată instituţia prelungirii arestăriipreventive a inculpatuluinumai pentru situaţia în care această măsură a fost luată în cursul urmăririi penale, iar dosarul nu a fost înaintat spre judecare instanţei.
Această lege nu cuprinde, aşadar, nici o dispoziţie care să prevadă expres competenţa instanţei de a prelungi arestarea inculpatului în timpuljudecăţii în primă instanţă sau în căile ordinarede atac şi procedura de prelungire a acesteimăsuri preventive.
In aceste condiţii pot fi atacate cu recurspotrivit art.159 alin.7 din Codul de procedură penală, numai încheierile prin care s-a hotărât asupra prelungirii arestării preventive pronunţate în cauzele aflate în curs de urmărire penală.
In cauzele aflate în curs de judecată încheierile de prelungire a măsurii arestării preventive nu sunt supuse recursului, întrucât legea, nereglementând prelungirea arestării preventive în această fază a procesului penal, nu prevede nici posibilitatea atacării cu recurs a hotărârilor prin care instanţele dispun prelungirea măsurii arestării preventive.
In regimul Codului de procedură penală aflat în vigoare, instanţa de judecată sesizată cu judecareaunei cauze în care inculpatul a fost arestat preventiveste obligată potrivit art.300 din acest cod, să verifice legalitatea arestării odată cu verificarea legalităţii actului de sesizare. In cazul constatării că actul de sesizare a fost regulat întocmit şi că măsura arestării preventive a fost legal luată faţă de inculpat, arestarea preventivă rămâne valabilă, în conformitate cu art.149 al.3 Cod procedură penală, până la soluţionarea definitivă a cauzei, dacă nuintervine ulterior revocarea ei.
Deci, neexistând o dispoziţie explicită în legea de procedură penală aflată în vigoare care să oblige instanţa de a examina la fiecare30 zile legalitatea arestării preventive a inculpatului după îndeplinirea obligaţiei prevăzute în art.300Cod procedură penală, recursul declarat împotriva unei încheieri de prelungire a arestării preventive în cursul judecăţii este inadmisibil.
Conformart.192alin.2Codprocedură penalăinculpatulva fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul C.P.B.împotriva încheierii de şedinţă din 17 ianuarie 2003 a Curţii de ApelBucureşti – Secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 64/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 646/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
