CSJ. Decizia nr. 637/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMANIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENAL.
Decizia nr.637/2003
Dosar nr.5176/2002
Sedinţa publică din 7 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul G.N.I. împotriva deciziei nr.497 din 11 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşit.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul lasă la aprecierea instanţei admiterea recursului.
Procurorul a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Condamnatul a cerut întreruperea executării pedepsei.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.402 din 1 octombrie 2002 a Tribunalul Prahova , a fost respinsă cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul G.N.I., aflat în executarea pedepsei de 10 ani închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.267 din 17 decembrie 1997, a Tribunalului Prahova.
Condamnatul a fost obligat la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că nu sunt îndeplinitecondiţiile prevăzute de art.455 raportat la art.453 lit.c Cod procedură penală, pentru a se dispune întreruperea pedepsei de 10 ani închisoare, la care inculpatula fost condamnat prin sentinţa penală nr.267 din
17 decembrie 1977 deoarece familia acestuia nu se află într-o situaţiedeosebită, care să impună luarea acestei măsuri.
Din ancheta socială efectuată de Serviciul de Autoritate Tutelară din cadrul Primăriei Municipiului Ploieşti rezultă că tatăl condamnatului este învârstă de 52 de ani şi nu este încadrat în muncă, dar mama în vârstă de 60 de ani este pensionară pentru incapacitate de muncă fiind surdo-mută, încadrată în gradul II de invaliditate. Familia locuieşte în Ploieşti, str.Poştei
nr.27 A, într-un imobil proprietate de stat, compus din 3 camere şi dependinţe şi dotat cu toate utilităţile strict necesare. În imobil, mai locuieşte şi bunica paternă, în vârstă de 76 ani, care este pensionară.
Deoarece situaţia materială din familie nu este deosebit de gravă, motivează prima instanţă, în cauză nu se impune întreruperea executării pedepsei, la care a fost condamnat G.N.I.
Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentinţe, a fost respins, de către Curtea de Apel Ploieşti, Secţia Penală, ca nefondat, prin Decizia penală nr.497 din 11 noiembrie 2002.
Impotriva acestei din urmă decizii, în termen legal, a declarat recurs condamnatul, susţinând că, cererea de întrerupere a executării pedepsei ar fi trebuit admisă, familia sa aflându-se într-o situaţie deosebită, părinţii având nevoie de sprijinul său.
Recursul este nefondat.
Conform art.455 raportat la art.453 lit.c Codprocedură penală, executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când, din cauza unor împrejurări speciale, aceasta ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie, sau unitatea la care lucrează.
Ancheta socială efectuată la domiciliul inculpatului nu confirmă însă că familia acestuia s-ar afla într-o astfel de situaţie. Astfel, familia inculpatului locuieşte în Ploieşti, str.Poştei nr.27 A, într-un imobil compus din 3 camere şi dependinţe, dotat cu toate utilităţile necesare.
Este adevărat că tatăl condamnatului, în vârstă de 52 ani, deşi este apt de muncă, nu realizează venituri, dar mama sa şi bunica paternă, fiind pensionate, au un venit total, lunar, de 1.300.000 lei.
Rezultă, astfel, că în cauză, nu se constată împrejurărispeciale care să impună întreruperea executării pedepsei, întrucât, în mod corect, instanţele au apreciat că nu se impune admiterea cererii de întrerupere.
În consecinţă, Curtea, apreciază că recursul de faţă va trebui privitca nefondat şi respins, ca atare, în temeiul art.38515 alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală, menţinând, astfel, hotărârea atacată.
Văzând şi reglemntarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului de avocat, pentru apărarea din oficiu, ce se va acorda din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGI.
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declşarat de condamnatul G.N.I. împotriva deciziei penale nr.497 din 11 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Obligă pe condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 635/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 64/2003. Penal → |
|---|
