CSJ. Decizia nr. 646/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
Secţia Penală
Decizia nr.646/2003
Dosar nr.384/2003
Şedinţa publică din 7 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul D.R. împotriva încheierii de şedinţă din 16 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
S-a prezentatinculpatul D.R., asistat de apărătorul desemnat din oficiu, avocat B.A.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Instanţa a pus în discuţia părţilor admisibilitatea recursului.
Apărătorul inculpatului a lăsat laaprecierea instanţei admiterea recursului.
Procurorul a solicitat respingerea recursului, ca inadmisibil.
Inculpatul, în ultimul cuvânt, consideră recursul admisibil.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Piteşti – Secţia penală, prin încheierea din 16 ianuarie 2003, a admis cererile formulate de inculpaţii B.F.C., B.G., P.I., C.E., C.B., D.C.C., M.I., I.V., T.C., B.F., D.G., C.M., F.C., B.D. privind amânarea judecării cauzei pentru a-şi angaja apărători aleşi.
Prin aceeaşi încheiere, în baza dispoziţiilor art.155 şi următoarele C.proc.pen., a dispus prelungirea duratei arestului preventiv pentru toţi cei 31 de inculpaţi arestaţi, printre care figurează şi inculpatul D.R.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, inculpatul D.R., aflat în stare de arest, a declarat recurs împotriva arestării preventive, recurs care, fiind făcut în mai multe exemplare a fost înregistrat la această Curte, în două dosare şi anume: dosarul nr.384/2003 şi dosarul nr.540/2002.
Observându-se că, în fapt, cele două declaraţii de recurs constituie un singur recurs, îndreptat de acelaşi inculpat împotriva aceleiaşi încheieri de prelungire a arestării preventive, dosarul nr.540/2003 a fost conexat la dosarul nr.384/2003.
În motivarea recursului, inculpatul arată că, din luna mai 2001, Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Bucureşti şi Parchetul Militar de pe lângă Tribunalul Militar Teritorial Bucureşti, precum şi Tribunalul Vâlcea şi Curtea de Apel Piteşti, au prelungit succesiv măsura arestării preventive în ce-lpriveşte, ultima dată pe o durată de 30 zile, începând cu 18 ianuarie 2003.
În toate cazurile s-a avut în vedere numai prevederile art.148 lit.b C.proc.pen., în sensul că a săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani, iar lăsarea sa în libertate ar prezenta un pericol public pentru ordinea publică. Or, dispoziţiile acestui text de lege ar fi trebuit coroborate cu dispoziţiile art.136 C.proc.pen., care cer, pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal şi pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, luarea, printre alte măsuri,şi a arestării preventive dar, ţinându-se seama de scopul acesteia, gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta şi antecedentele penale etc.
În speţă nu este îndeplinită nici una dintre aceste condiţii, spune inculpatul, iar faptul că pedeapsa sa prevăzută de lege este mai mare de 2 ani, nu este relevant, o astfel de pedeapsă găsindu-se şi în cazul infracţiunilor de insultă şi calomnie.
Nu este îndeplinită nici condiţia prevăzută de art.136 C.proc.pen., în sensul că nu s-a sustras niciodată de la urmărirea, judecata sau executarea pedepsei. De asemenea, nu a părăsit localitatea, nu a influenţat martorii şi nu a obstrucţionat desfăşurarea procesului penal.
Anterior săvârşirii infracţiunii a lucrat la IPJ Vâlcea 15 ani, având o comportare ireproşabilă la vegherea liniştii şi ordinii publice, iar pentru rezultatele înregistrate a fost şi decorat.
În sfârşit, în susţinerea recursului, inculpatul a invocat şi Convenţia europeană pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale.
În drept, inculpatul a invocat art.159 alin.7 C.proc.pen.
Recursul este inadmisibil.
Conform art.141 C.proc.pen., încheierea dată în primă instanţă prin care se dispune luarea, revocarea, înlocuirea sau încetarea unei măsuri preventive poate fi atacatăseparat cu recurs, de procuror sau de inculpat.
Rezultă din textul enunţat, că încheierea de menţinere a măsurii de prelungire a arestării preventive cum este cea din speţă, nu poate fi atacată cu recurs, Curtea va trebui să privească recursul inculpatului D.R. împotriva încheierii de şedinţă din 16 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti, ca inadmisibil, şi a-l respinge ca atare, în temeiul art.38515 alin.1 pct.1 lit.a C.proc.pen., menţinând astfel încheierea atacată.
Văzând şi reglementarea plăţii cheltuielilor judiciare către stat, inclusiv a onorariului pentru apărarea din oficiu, ce se va avansa din fondul Ministerului Justiăiei;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil,recursul declarat de recurentul D.R.împotriva încheierii de şedinţă din 16 ianuarie 2003 a Curţii de Apel Piteşti.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 7 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 645/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 647/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs → |
|---|
