CSJ. Decizia nr. 723/2003. Penal. Art.211 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 723/2003
Dosar nr. 4659/2002
Şedinţa publică din 13 februarie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 315 din 13 august 2002, Tribunalul Botoşani a condamnat pe inculpaţii H.M. la câte 3 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d) şi e) C. pen., cu aplicarea art. 99 şi art. 109 alin. (1) C. pen. şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), pentru ambii inculpaţi.
A fost menţinută starea de arest a inculpaţilor şi s-a dedus, din pedeapsa aplicată, durata arestării preventive, de la 29 ianuarie 2002, la zi pentru, inculpatul H.M. şi de la 1 februarie 2002, la zi, pentru inculpatul B.R.
În esenţă, s-au reţinut următoarele:
În noaptea de 28 ianuarie 2002, pentru a face rost de bani, inculpaţii au urmărit-o până într-un loc întunecos pe partea vătămată P.A., care ieşea dintr-un bar, inculpatul H.M. a lovit-o cu pumnul în faţă, după care inculpatul B.R. i-a aplicat mai multe lovituri, doborând-o la pământ, unde victima a fost imobilizată.
Inculpatul H.M. i-a sustras părţii vătămate un telefon mobil, iar inculpatul B.R., un lănţişor din aur cu cruciuliţă şi portofelul cu suma de 400.000 lei.
Curtea de Apel Suceava, prin Decizia penală nr. 333 din 14 octombrie 2002, a respins, ca nefondate, apelurile inculpaţilor H.M. şi B.R.
Totodată, a menţinut starea de arest a inculpaţilor şi a dedus, din pedepsele aplicate, durata arestării preventive de la 13 august 2002, la zi.
Prin recursurile declarate, inculpaţii au solicitat aplicarea art. 101 lit. b) şi art. 103 C. pen., deoarece la data comiterii faptei erau minori, iar prejudiciul a fost acoperit prin restituirea bunului furat.
Recursurile inculpaţilor nu sunt fondate.
În raport de gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul şi împrejurările în care inculpaţii au conceput şi realizat tâlhăria, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor, rezultă că instanţele au apreciat, în mod corect, că măsurile educative nu sunt suficiente pentru îndreptarea celor doi inculpaţi minori.
Drept urmare, nefiind nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, recursurile inculpaţilor vor fi respinse, ca nefondate, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursurile declarate de inculpaţii H.M. şi B.R. împotriva deciziei penale nr. 333 din 14 octombrie 2002 a Curţii de Apel Suceava, ca nefondate.
Compută din pedepsele aplicate, durata reţinerii şi arestării preventive pentru H.M. de la 29 ianuarie 2002, iar pentru B.R. de la 30 ianuarie 2002 şi până la zi, pentru ambii inculpaţi.
Obligă pe fiecare inculpat să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de câte 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 720/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 724/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
