CSJ. Decizia nr. 717/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 717/2003
Dosar nr. 2847/2002
Şedinţa publică din 13 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 54 din 15 februarie 2002, pronunţată de Tribunalul Vrancea, inculpatul P.M a fost condamnat la 17 ani închisoare şi interzicerea unor drepturi prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o durată de 8 ani, pentru săvârşirea infracţiunii de omor prevăzută de art. 174 alin. (1) în referire la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
Pe durata şi în condiţiile art. 71 C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa închisorii aplicată acestuia, durata arestării preventive începând cu data de 27 aprilie 2001 la zi.
A fost obligat inculpatul la 4.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500.000 lei reprezintă onorarii ale avocatului din oficiu ce s-a dispus a fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei, iar suma de 1.500.000 lei reprezintă taxa medico-legală ce s-a achitat în contul Spitalului Judeţean Vrancea nr. 50414350505 deschis la Trezoreria Focşani.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Inculpatul P.M. locuia în satul Ciorăşti, jud. Galaţi, iar în data de 23 aprilie 2001, s-a deplasat în satul Călimăneşti, jud. Vrancea, la fratele său, P.V., care trăia în concubinaj cu numita U.D. Între cei doi fraţi nu existau disensiuni.
La data de 26 aprilie 2001, victima P.V. a organizat o petrecere cu ocazia zilei de naştere la care a participat şi inculpatul. Pe fondul consumului de băuturi alcoolice, s-a iscat o ceartă între inculpat şi victimă şi în această împrejurare inculpatul a luat un cuţit de bucătărie, cu o lamă de 16 cm lungime şi bine ascuţit, cu care i-a aplicat victimei o lovitură cu o mare intensitate în zona toracică dreaptă, cauzându-i o leziune care a determinat decesul acesteia la scurt timp.
Raportul de constatare medico-legală întocmit de Serviciul Medico-Legal Vrancea şi avizat de I.M.L. Iaşi a concluzionat că moartea victimei a fost violentă şi cauzată de hemoragia internă şi externă acută, consecutivă unei plăgi înţepat tăiate, penetrantă toracic, cu secţionarea arterei pulmonare dreaptă, că această leziune s-a putut produce prin lovire din faţă, în plan orizontal, cu un corp înţepător – tăietor (posibil cu cuţit cu lăţimea de 2,5 cm şi lungimea de 12-13 cm) şi că între aceste leziuni şi decesul victimei există raport primar de cauzalitate. S-a mai precizat că în momentul decesului victima a avut alcoolemie de 1,6 gr %o şi că moartea victimei s-a produs în cursul nopţii de 25 august 2001.
Împotriva acestei sentinţe, inculpatul P.M. a declarat apel, criticând-o ca nelegală, întrucât nu se face vinovat de comiterea infracţiunii de omor, existând un martor ocular B.C. care a văzut pe „adevăraţii criminali”.
A mai susţinut inculpatul că martora U.M. a declarat în mod mincinos, indicându-l pe el autor al crimei, întrucât are ură personală împotriva sa.
Curtea de Apel Galaţi, prin Decizia penală nr. 314/ A din 17 iunie 2002, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat constatând, că instanţa de fond pe baza unei analize juste şi complexe a probelor administrate în cauză, a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, dând totodată faptei comise încadrarea juridică corespunzătoare.
Instanţa de apel a apreciat că probele administrate în cauză dovedesc cu certitudine vinovăţia inculpatului, iar în ceea ce priveşte pedeapsa aplicată acestuia se reţine că a fost judicios individualizată neimpunându-se redozarea ei.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs inculpatul, reiterând în esenţă criticile invocate cu ocazia judecării apelului.
Prin apărătorul său recurentul a solicitat redozarea pedepsei aplicate în sensul reducerii cuantumului acesteia pe care îl consideră exagerat.
Recursul nu este întemeiat.
Probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile martorilor audiaţi atât în faza urmăririi penale, cât şi în faţa instanţei, coroborate cu procesul verbal de examinare criminalistică, procesul verbal de cercetare la faţa locului, raportul medico-legal şi cu declaraţiile inculpatului fac dovada deplină a situaţiei de fapt corect reţinută de instanţe şi a vinovăţiei inculpatului în comiterea infracţiunii de omor a cărei victimă a fost fratele acestuia P.V.
Dealtfel, în declaraţiile date în faza de urmărire penală inculpatul a descris în amănunt modul în care a comis fapta, relatările sale fiind susţinute de declaraţiile martorei U.D. concubina victimei, care a fost de faţă la consumarea faptei şi de probele materiale existente la dosar.
Ulterior, în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a declarat că datorită stării de ebrietate în care se afla nu-şi mai aminteşte nimic din cele întâmplate.
Susţinerea inculpatului făcută în faţa instanţei a fost înlăturată ca nesinceră, întrucât nu se coroborează cu nici o altă probă administrată în cauză, fiind infirmată de toate celelalte dovezi.
Referitor la pedeapsa aplicată, Curtea constată, că la individualizarea acesteia instanţele au avut în vedere toate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptei săvârşite, limitele de pedeapsă, persoana inculpatului şi circumstanţele personale ale acestuia, orientându-se spre o pedeapsă situată spre minimul special prevăzut de lege, astfel că o redozare a acesteia nu se justifică.
Aşa fiind, recursul declarat de inculpat apare ca nefondat, Curtea urmând a-l respinge ca atare în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Urmează a se deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive, conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP)
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul P.M. împotriva deciziei nr. 314 din 17 iunie 2002 a Curţii de Apel Galaţi, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 27 aprilie 2000 la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 716/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 720/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
