ICCJ. Decizia nr. 740/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 740
Dosar nr.3746/2003
Şedinţa publică din 6 februarie200.
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 280 din 22 aprilie 2003, pronunţată de Tribunalul Constanţa, în baza art. 211 alin. (2) lit. a), d), f) C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. şi art. 74 lit.b) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul:
-M.S. la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art.211 alin. (2) lit. a), d), f) C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. şi art. 74 lit.a) şi art. 76 lit.b) C. pen., a fost condamnată inculpata:
- R.S. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art. 26 raportat la art. 211 alin. (2) lit.a), d), f) C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. şi art. 74 lit.a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a fost condamnată inculpata:
- O.F. la pedeapsa de 1 an închisoare.
În baza art.329 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art.13 C. pen. şi art.74 lit.a) şi 76 lit. d) C. pen., a fost condamnată aceeaşi inculpată la pedeapsa de 10 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art.76 alin. (3) C. pen., privind pedeapsa complementară.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpata O.F.să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 cu referire la art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), pentru toţi inculpaţii.
S-a constatat ca inculpatul M.S. este arestat în altă cauză.
S-a constatat că părţile vătămate nu s-au constituit părţii civile în cauză.
Au fost obligaţi inculpaţii, la cheltuieli judiciare către stat, conform art.191 C. proc. pen.
În fapt, s-a reţinut că, în seara zilei de 14 decembrie 1996, inculpata O.F., însoţită de fiica ei – minora, în vârstă de 12 ani – s-au deplasat la domiciliul martorei B.E., pentru a merge împreună la restaurantul „M.N.” din Mangalia.
După aproximativ o oră de la sosirea în restaurant, martora B.E. a fost trimisă de inculpata O.F. la masa învecinată, unde se aflau părţile vătămate – 2 cetăţeni filipinezi – pentru a le propune acestora să întreţină raporturi sexuale contra cost. Totodată, au fost întrebaţi şi dacă o plac pe martora A.G., chemată tot de O.F. şi care între timp intrase în restaurant.
Sus-numitele s-au deplasat apoi, însoţite de părţile vătămate şi inculpatele O.F. şi R.S., la aprtamentul fratelui inculpatei O.F., unde ulterior a venit şi inculpatul M.S., care, fiind trimis de inculpata O.F., a început să-i lovească pe cetăţenii filipinezi, cerându-le banii şi ceasurile. Acelaşi tip de activitate a fost desfăşurat şi de inculpata R.S., prin lovirea părţilor vătămate cu o curea, urmată de sustragerea banilor acestora.
Sumele de bani în valută şi lei, ceasurile, actele şi hainele tip geacă, ale cetăţenilor filipinezi, care au reuşit să fugă de la locul faptei, au fost luate de inculpaţii M.S. şi R.S. şi duse acasă la inculpata O.F., la îndemnul căreia a fost săvârşită fapta de tâlhărie.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpaţilor, au fost stabilite pe baza proceselor verbale de constatare întocmit la 16 decembrie 1996, declaraţiilor părţilor vătămate – cetăţenii filipinezi, relatărilor martorilor, proceselor verbale de confruntare între inculpaţi şi martori, dovezilor privind restituirea banilor şi actelor, coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
La individualizarea pedepselor, instanţa a recunoscut în favoarea tuturor inculpaţilor existenţa unor circumstanţe atenuante, coborând cuantumul acestora sub limitele minime prevăzute de lege.
Apelurile declarate de parchet, care a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante şi de inculpata O.F., care a negat vinovăţia sa, au fost respinse prin Decizia penală nr. 251 din 29 iulie 2003 pronunţată de Curtea de Apel Constanţa.
Împotriva ultimei hotărâri a declarat recurs numai inculpata O.F., fără a-l motiva.
Oral apărătorul desemnat din oficiu, a solicitat casarea hotărârii şi achitarea inculpatei, în baza art.11 pct. (2) lit.a), raportat la art.10 lit.c) C. proc. pen., pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie.
Examinând hotărârea atacată în raport cu motivul invocat şi verificând-o cu privire la cazurile de casare ce pot fi luateîn considerare din oficiu, Înalta Curte, constată că recursul este nefondat.
Coroborând declaraţiile martorilor, ale părţilor vătămate şi ale celorlalţi inculpaţi, instanţele au stabilit corect vinovăţia inculpatei O.F., atât pentru săvârşirea complicităţii la infracţiunea de tâlhărie cât şi a infracţiunii de proxenetism.
La îndemnul inculpatei O.F., a fost comisă tâlhăria asupra celor două părţi vătămate, iar sumele de bani în valută şi lei, ceasurile, hainele şi actele sustrase de la victime au fost duse acasă la aceeaşi inculpată, care apoi le-a împărţit. Unele dintre acestea au fost ridicate ulterior, de la inculpată şi restituite părţilor vătămate.
Deşi inculpata a ajutat la comiterea infracţiunii de tâlhărie săvârşită asupra a două părţi vătămate, dar a fost condamnată numai pentru o singură faptă, în propriul recurs nu i se poate agrava situaţia.
În ceea ce priveşte infracţiunea de proxenetism, aceasta a fost pe deplin dovedită şi reţinută corect de instanţe, pe baza probelor administrate, din care a rezultat cu certitudine că O.F. a înlesnit practicarea prostituţiei de către martorele B.E. şi A.G., cărora le-a asigurat locuinţa în acest scop şi a tras foloase materiale.
Pentru toate aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. (1) lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge recursul inculpatei, menţinând hotărârile atacate.
Văzând şi dispoziţiile art.192 alin. (2) C. proc. pen..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata O.F.împotriva deciziei penale nr. 251 din 29 iulie2003 a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă recurenta inculpată să plătescă statului suma de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărareadin oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 6 februarie2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 74/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 741/2003. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
