CSJ. Decizia nr. 755/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 755/2003
Dosar nr. 3277/2002
Şedinţa publică din 14 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 397 din 8 mai 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, în baza art. 4 din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul I.G.C. la 3 ani închisoare.
Conform art. 61 C. pen., a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 3220 din 10 octombrie 2000 a Judecătoriei sector 5 şi a contopit restul neexecutat în prezenta pedeapsă, urmând să execute 3 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza art. 350 C. proc. pen., a menţinut starea de arest şi în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), a dedus prevenţia de la 13 aprilie 2002, la 8 mai 2002.
A constatat probele consumate în procesul de laborator.
În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat inculpatul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare statului, din care 600.000 lei onorariu avocat oficiu, avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a se pronunţa astfel, tribunalul a reţinut următoarele:
În noaptea de 12 aprilie 2002, inculpatul a plecat cu un taxi în Teiul Doamnei, a oprit taxiul şi a solicitat şoferului să-l aştepte, apoi a contactat un tânăr necunoscut de la care a cumpărat o doză de heroină plătită cu 150.000 lei.
La revenirea inculpatului, în maşină a fost oprit de poliţie care a găsit drogul asupra inculpatului la percheziţia corporală, împreună cu o seringă de unică folosinţă.
În faţa instanţei inculpatul a recunoscut săvârşirea infracţiunii, menţionând că este consumator de heroină, are familie şi lucra înaintea arestării, neavând probe în apărare sau circumstanţiere de formulat.
Analizând probele dosarului, tribunalul a constatat că infracţiunea pentru care inculpatul este trimis în judecată este dovedită şi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat apel inculpatul, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei pe care o consideră prea aspră în raport cu fapta comisă.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia nr. 395/ A din 24 iunie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul I.G.C., împotriva sentinţei penale nr. 397 din 8 mai 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Nemulţumit şi de această hotărâre, în termenul legal, inculpatul a declarat recurs, solicitând reducerea pedepsei ca urmare a înlăturării stării de recidivă şi apoi să i se deducă cele 7 luni executate dintr-o pedeapsă anterioară, din prezenta pedeapsă.
Recursul este nefondat.
Examinându-se actele şi probele administrate în raport de critica formulată, precum şi din oficiu, se constată că starea de recidivă postcondamnatorie prevăzută de art. 37 lit. a) C. pen., a fost temeinic şi legal reţinută şi ca atare nu poate fi înlăturată.
Se mai constată că pedeapsa aplicată în prezenta cauză de 3 ani închisoare, nu este excesivă, ci orientată spre limita minimă a textului de încriminarea faptei, iar în urma revocării liberării condiţionate şi a contopirii restului de pedeapsă, cu sancţiunea penală din prezenta cauză, s-a dispus ca inculpatul recurent, să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani, neaplicându-i-se nici un spor cum era posibil şi legal, dar nu obligatoriu.
Acesta este un alt motiv, pentru care şi critica adusă de făptuitor în sensul, aplicării unei pedepse mult prea severe, se va înlătura, ca nefondată.
În consecinţă, recursul declarat va fi respins, ca nefondat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi se vor aplica şi prevederile art. 381 şi art. 192 C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul I.G.C. împotriva deciziei penale nr. 395/ A din 24 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive de la 13 aprilie 2002, la 14 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare, din care 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 752/2003. Penal. Art.205 c.pen. Recurs în... | ICCJ. Decizia nr. 756/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
