CSJ. Decizia nr. 757/2003. Penal. Art.180 alin.1 c.pen. Recurs în anulare
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 757/2003
Dosar nr. 4994/2002
Şedinţa publică din 14 februarie 2003
Asupra recursului în anulare de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 2235 din 3 decembrie 2001, Judecătoria Satu Mare a dispus, în baza art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. b1) C. proc. pen., achitarea inculpatului L.L.Şt. chemat în judecată prin plângerea prealabilă introdusă de partea vătămată N.I.I., pentru infracţiunea de lovire prevăzută de art. 180 alin. (1) C. pen. şi, în consecinţă, i-a aplicat o amendă cu caracter administrativ în sumă de 100.000 lei.
Prin aceeaşi sentinţă, în baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. şi a art. 998 C. civ., instanţa l-a obligat pe inculpat să plătească părţii civile N.I.I. suma de 25.000.000 lei, despăgubiri pentru daune morale.
Prin Decizia penală nr. 14 din 29 ianuarie 2002, Tribunalul Satu Mare a respins ca nefondat recursul declarat de partea vătămată împotriva sentinţei primei instanţe, iar prin Decizia penală nr. 149 din 4 iunie 2002, a respins ca tardiv recursul declarat de inculpat împotriva aceleiaşi sentinţe.
Împotriva tuturor hotărârilor pronunţate în cauză a declarat recurs în anulare procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, care a solicitat casarea acestor hotărâri şi respingerea cererii de despăgubiri formulate de partea civilă, deoarece aceasta nu a făcut dovada că prin fapta comisă de inculpat împotriva sa, a suferit vreun prejudiciu.
Recursul în anulare nu este fondat.
În conformitate cu dispoziţiile art. 14 C. proc. pen., acţiunea civilă, alăturată acţiunii penale, are ca obiect tragerea la răspundere a inculpatului şi a părţii responsabile civilmente pentru pagubele provocate prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală.
În cauză, se constată că, prin plângerea adresată la data de 19 septembrie 2001 instanţei de judecată, N.I.I. l-a chemat în judecată pe inculpatul L.L.Şt. pentru comiterea infracţiunilor de lovire, ameninţare, prevăzute de art. 181 alin. (1) şi, respectiv, de art. 193 C. pen., arătând că la data de 22 august 2001, inculpatul i-a aplicat mai multe lovituri prin care i-a provocat leziuni şi totodată a ameninţat-o. Prin aceeaşi plângere, partea vătămată s-a constituit parte civilă şi a solicitat obligarea inculpatului la despăgubiri băneşti în sumă de 25.000.000 lei, din care 150.000 lei reprezentând contravaloarea serviciilor prestate de medicul legist, iar restul, daune morale.
Din probele administrate în cauză rezultă că, în ziua de 22 august 2001, în condiţiile existenţei unui litigiu între partea civilă şi inculpat, referitor la dreptul de proprietate asupra unui imobil, inculpatul L.L.Şt. i-a aplicat părţii civile N.I.I. mai multe lovituri, cu palmele şi cu picioarele, trântind-o la pământ şi provocându-i leziuni corporale, care însă, nu au necesitat îngrijiri medicale.
În raport cu această stare de fapt, obligarea inculpatului la plata despăgubirilor, atât pentru prejudiciul material, cât şi pentru daunele morale este justificată, căci orice agresiune de felul celei comise de inculpat produce suferinţă, adică o daună morală, precum şi pagube materiale, pentru care făptuitorul este dator să răspundă în conformitate cu prevederile art. 998 C. civ.
În ce priveşte evaluarea întinderii despăgubirilor, aceasta este la libera apreciere a judecătorului, care va ţine seama de toate împrejurările cauzei, adică de existenţa unei pagube materiale, de intensitatea agresiunii şi de urmările acesteia, de datele personale ale agresorului şi ale victimei şi de alte împrejurări relevante în acest sens.
Ţinând seama de starea de fapt avută în vedere de instanţă în baza probelor administrate, se constată că atât existenţa prejudiciul material, cât şi daunele morale au fost dovedite şi că obligarea inculpatului la plata despăgubirilor solicitate de partea civilă este justificată.
În consecinţă, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie urmează să fie respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie împotriva sentinţei penale nr. 2235 din 3 decembrie 2001 a Judecătoriei Satu Mare şi deciziilor nr. 14/ R din 29 ianuarie 2002 şi nr. 149/ R din 4 iunie 2002 ale Tribunalului Satu Mare, privind pe inculpatul L.L.Şt.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a intimatului inculpat, în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 februarie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 756/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 759/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
