CSJ. Decizia nr. 815/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂDE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 815/2003
Dosar nr. 5299/2002
Şedinţa publică din 18 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Timiş, secţia penală, prin sentinţa nr. 356 din 13 mai 2002, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul M.M. care se află în executarea unei pedepse de 24 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor, pronunţată de Tribunalul Timiş prin sentinţa penală nr. 273/1996.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că este grav bolnav, din anul 1998 şi până la data cererii a fost operat de 11 ori, fiind necesară o nouă intervenţie chirurgicală care nu se poate efectua decât într-un spital din reţeaua Ministerului Sănătăţii.
Prima instanţă a ataşat dosarele 1701/P/2001 a Tribunalului Timiş, dosarul 4013/2001 a Curţii de Apel Timişoara şi dosarul 7311/P/2001 a Tribunalului Timiş în care au fost soluţionate alte cereri de întrerupere a executării pedepsei, care au fost respinse, cu motivarea că prin rapoartele de expertiză medico – legală s-a concluzionat că intervenţia chirurgicală poate fi efectuată în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia nr. 424/ A din 11 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş cu motivarea că prima instanţă a pronunţat o hotărâre nelegală şi netemeinică fără efectuarea în cauză a expertizei medico –legale care să stabilească dacă sunt întrunite cerinţele art. 455, raportat la art. 453 lit. a) C. proc. pen.
În consecinţă a desfiinţat sentinţa şi a dispus efectuarea unei expertize medico – legale la nivelul Institutului de Medicină Legală Timişoara, expertiză care a concluzionat că inculpatul condamnat suferă de „fistulă perianală recidivată incontinenţă anală” şi necesită intervenţie chirurgicală ce nu poate fi efectuată în reţeaua sanitară a Direcţiei Generale a Penitenciarelor. Faţă de aceste concluzii a fost admisă cererea condamnatului şi s-a dispus întreruperea executării pedepsei pe o durată de 3 luni.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, prin care solicită casarea deciziei şi menţinerea sentinţei, iar în subsidiar date fiind concluziile contradictorii a celor două expertize, cea efectuată de Institutul de Medicină Legală Timişoara la 11 octombrie 2002 şi cea efectuată de Institutul Naţional de Medicină Legală Bucureşti să se ceară potrivit art. 241 din OG nr. 1/2000 verificarea şi avizarea celor două acte de către Comisia Superioară medico – legală.
Examinând hotărârile atacate în raport cu motivele de recurs invocate, Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialelor din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
Astfel, potrivit dispoziţiilor cuprinse în articolul 453 alin. (1) lit. a), la care face trimitere cele din art. 455 C. proc. pen., executarea pedepsei închisorii poate fi întreruptă când se constată pe baza unei expertize medico legale că cel condamnat suferă de o boală care îl pune în imposibilitate de a executa pedeapsa.
Rezultă din dispoziţiile citate că instanţei îi revine obligaţia legală de a dispune efectuarea unei expertize medico legale care să stabilească dacă boala de care suferă condamnatul îl pune sau nu în imposibilitatea de a executa pedeapsa.
Revenind la cauză, se constată că prima instanţă a hotărât respingerea cererii de întrerupere a executării pedepsei considerând că cererea este pur formală, deoarece condamnatul a mai formulat cerere pentru întreruperea executării pedepsei pentru aceleaşi motive şi care a fost respinsă, deoarece prin raportul de expertiză întocmit în dosarul 7311/2001 a Tribunalului Timiş, s-a concluzionat că pentru afecţiunea de care suferă se poate asigura asistenţă, chiar intervenţie chirurgicală în reţeaua sanitară a D.G.P.
Raportul de expertiză la care se referă prima instanţă a fost întocmit de Comisia de Nouă Expertiză pentru amânarea / întreruperea Executării pedepsei pe motiv de boală din cadrul Institutului Naţional de Medicină Legală Mina Minovici Bucureşti (dosar 7311/P/2001, al Tribunalului Timiş).
Apelurile declarate de parchet şi condamnat au fost admise de Curtea de Apel Timişoara care constatând că prima instanţă a soluţionat cererea fără efectuarea unei expertize medico legale, având în vedere concluziile unei expertize medico legale dintr-un alt dosar, cu acelaşi obiect, a desfiinţat sentinţa şi procedând la rejudecare a dispus efectuarea unei expertize de către Institutul de Medicină Legală Timişoara.
Prin raportul medico legal nr. 2578/11 octombrie 2002 al I.M.L. Timişoara se constată că M.M. prezenta „Fistulă perianală recidivată. Incontinenţă anală”. Necesita intervenţie chirurgicală, ce nu poate fi efectuată în reţeaua sanitară a D.G.P., motiv pentru care se propune întreruperea executării pedepsei.
Acest raport este practic o reformulare sub alt număr al raportului de expertiză medico legală nr. 551/ 14 martie 2001 al aceluiaşi institut (dosar nr. 1701/2001).
Procedând în acest fel, instanţa de apel a nesocotit metodologia medico – legală comunicată Ministerului Justiţiei, conform căreia orice eventuale alte expertize medico legale pentru întreruperea executării pedepsei pe motive medicale privind pe condamnatul M.M. nu se mai pot efectua decât la Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici, indiferent de numărul dosarului penal, al faptei comise (raport de nouă expertiză nr. A 5/14348/2001, Institutul Naţional de Medicină Legală, aflat în dosarul 7311/P/2001).
Chiar dacă strict formal s-ar putea obiecta că din moment ce prima instanţă nu a dispus o expertiză şi a luat în consideraţie concluziile unei expertize efectuate în altă cauză (privind aceeaşi parte şi având acelaşi obiect), iar expertiza a fost efectuată de abia în apel, astfel că nu se poate invoca contradicţia între concluziile a două acte medicale, s-a ajuns la această situaţie tocmai fiindcă nu s-a respectat metodologia la care s-a făcut referire. Dacă instanţa de apel desfiinţând sentinţa ar fi procedat la rejudecare cu efectuarea unei noi expertize la nivelul Comisiei de Nouă expertiză. Amânare / întrerupere a executării pedepsei de la Institutul Naţional de Medicină Legală Mina Minovici, nu se putea ivi situaţia existenţei a două acte medico legale cu concluzii contrare privind posibilitatea intervenţiei chirurgicale în reţeaua sanitară D.G.P.
Aşa fiind, se impunea ca instanţa de apel în baza art. 241 din OG nr. 1/2000, privind organizarea activităţii şi funcţionarea instituţiilor de medicină legală să ceară Comisiei Superioare medico legale să avizeze în condiţiile art. 27 din Regulamentul de aplicare a dispoziţiilor OG nr. 1/2000 concluziile uneia din expertize, pronunţându-se şi cu privire la oportunitatea intervenţiei chirurgicale sau, cu alte cuvinte, caracterul ei urgent.
Neprocedând astfel, hotărârea pronunţată este supusă casării.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., va admite recursul declarat de condamnatul M.M., va casa Decizia şi va dispune trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Timişoara, secţia penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul Curţii de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr. 424 din 11 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe intimatul condamnat M.M.
Casează Decizia penală nr. 424 din 11 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Timişoara şi trimite cauza pentru rejudecare la Curtea de Apel Timişoara.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 810/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 816/2003. Penal. Conflict de competenta.... → |
|---|
