CSJ. Decizia nr. 833/2003. Penal
| Comentarii |
|
R O M Ă N I A
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 833/2003
Dosar nr. 1928/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă,constată.
Prin sentinţa penală nr. 24 din 17 ianuarie 2002, pronunţată de Tribunalul Prahova, inculpata I.N. a fost condamnată la 18 ani închisoare şi 10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) şi e) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
Conform art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest.
Conform art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestării preventive de la 23 mai 2002 la zi.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă I.E. şi a fost obligată inculpata la 3.200.000 lei despăgubiri materiale şi la daune morale în sumă de 10.000.000 lei.
S-au respins ca neîntemeiate acţiunile civile formulate de I.V., P.D., I.E. şi I.I.
S-a constatat că I.C. şi O.M. nu s-au constituit părţi civile.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpată cuţitul folosit la comiterea faptei.
Inculpata a fost obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
În fapt s-au reţinut următoarele:
Între inculpată şi soţul ei I.G. erau dese certuri şi neînţelegeri, iar uneori inculpata îşi bătea soţul.
Cei doi soţi locuiau într-un apartament în oraşul Slănic, dar aveau şi o casă în satul Livadea comuna Vărbilău, unde de aproximativ 8 ani locuia martorul M.C., care se îngrijea de gospodărie primind în schimb îmbrăcăminte şi mâncare.
La data de 22 mai 2001, inculpata şi martorul au plecat la părinţii inculpatei în comuna Măneşti, judeţul Dâmboviţa, urmând ca victima I.G. să se ducă la Ştefăneşti după lemne.
În jurul orei 21,30, când inculpata şi martorul au venit acasă, l-au găsit pe I.G. în stare de ebrietate urmărind programul la televizor. În momentul în care inculpata a aflat că victima nu a adus lemne, între soţi a avut loc o primă ceartă, după care inculpata a început să pregătească mâncarea, iar victima a plecat în sat.
În jurul orelor 23,30, martorul M.C. a fost trezit de cearta dintre inculpată şi soţul său şi a observat că acesta din urmă se afla într-o stare avansată de ebrietate.
Victima adresa injurii şi cuvinte ofensatoare inculpatei, iar aceasta i-a dat două palme, după care victima s-a dezbrăcat în maieu şi a ieşit în curte continuând să-şi înjure soţia.
Inculpata a luat un cuţit de bucătărie şi a vrut să iasă după soţul ei şi martorul M.C. a prins-o de mână şi a încercat să-i ia cuţitul, dar ea a spus că vrea doar să-l sperie pe I.G. Ajunsă în curte, inculpata a continuat cearta cu victima adresându-şi reciproc injurii, iar la un moment dat inculpata i-a aplicat soţului ei o lovitură cu cuţitul în piept, după care l-a dus în casă, l-a îmbrăcat cu alte haine, aruncând sub pat maieul plin de sânge.
Apoi, inculpata a transportat victima la Spitalul Slănic, fiind însoţită de martorul M.C. Pe drum i-a spus martorului că va declara la poliţie că au ajuns acasă în jurul orei 23,30 şi au găsit victima înjunghiată în curte. Acelaşi lucru l-a declarat inculpata şi când au ajuns la spital. Aici s-a constatat că victima decedase.
Din raportul medico-legal de autopsie s-a reţinut că moartea victimei a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei acute, consecutivă unei plăgi înjunghiate.
Apelul declarat de inculpată a fost respins prin Decizia penală nr. 163 din 17 aprilie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Inculpata a declarat recurs susţinând că pedeapsa a fost greşit individualizată.
Recursul îşi găseşte temeiul în dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen., dar nu este fondat.
Curtea apreciază că pedeapsa aplicată este corespunzătoare pericolului social ridicat al faptei, determinat şi de împrejurarea în care a fost comisă. Este de menţionat că şi anterior săvârşirii faptei inculpata s-a manifestat violent faţă de victimă. S-a ţinut seama de asemenea, corect la individualizarea pedepsei de circumstanţele personale ale inculpatei.
Aşa fiind, nu există nici un temei pentru reducerea pedepsei.
Întrucât din examinarea cauzei nu rezultă existenţa vreunui caz de casare care să poată fi luat în considerare din oficiu, recursul va fi respins ca nefondat conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se va deduce la zi arestarea preventivă.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpata va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata I.N. împotriva deciziei penale nr. 163 din 17 aprilie 2002 Curţii de Apel Ploieşti.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatei de la 23 mai 2001, la 19 februarie 2003.
Obligă pe inculpată la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 82/2003. Penal | ICCJ. Decizia nr. 833/2003. Penal. Plângere. Recurs → |
|---|
