CSJ. Decizia nr. 82/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEASUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.82Dosar nr.4581/200.
Şedinţa publică din 9 ianuarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul R.I. împotriva deciziei penale nr.589/A din 18 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, pronunţată în dosarul nr.2504/2002 al acelei Curţi.
La apelul nominal, s-a prezentat recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de avocat P.R.I., apărător desemnat din oficiu.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul recurentului a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate şi în fond admiterea cererii de întrerupere a executării pedepsei.
Procurorul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurentul, în stare de arest, a solicitat admiterea recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă.
Examinând actele dosarului constată următoarele:
Prin sentinţa nr.550 din 6 iunie 2002, Tribunalul Bucureşti – Secţia a II-a penală a respins, ca nefondată, cererea de întrerupere a executării pedepsei de 12 ani închisoare (aplicată prinsentinţa penală nr.239 din 25.11.1997 a Tribunalului Bucureşti – Secţia a II-a penală, în baza art.197 alin.3 cu aplicarea art.37 lit.b din Codul penal), cerereformulată de condamnatul R.I.
Tribunalul a reţinut că motivul invocat de condamnat pentru întreruperea executării pedepsei (decesul tatălui său şi lipsirea de îngrijire a sorei sale minore) nu a fost dovedit, întrucât din ancheta socială efectuată în cauză rezultă că prezenţa condamnatului, element negativ, nu este benefică pentru familia sa, nefiind întrunite cerinţele prevăzute de lege pentru întreruperea executării pedepsei.
Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală, prin Decizia nr.589/A din 18 septembrie 2002, a respins, ca nefondat, recursul declarat de condamnat .
În considerentele deciziei, curtea a reţinut, de asemenea, că nu a fost dovedită existenţa unor împrejurările speciale, (cerute de art.455 raportat la art.453 lit.c din Codul de procedură penală), din pricina cărora continuarea executării pedepsei ar putea avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa. Mai mult, se reţine că din cuprinsul anchetei sociale efectuate în cauză a rezultat că petentul a avut un comportament negativ, împrejurare reţinută de prima instanţă la soluţionarea cererii.
Împotriva acestei decizii, condamnatul a declarat recurs, nemotivat.
Recusuleste nefondat.
Potrivit art.455 din Codul de procedură penală, executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţăpoate fi întreruptă în cazurile şi în condiţiile prevăzute în art.453, la cererea persoanelor arătate în alin.2 al aceluiaşi articol.
Conform art.453 lit.a din Codul de proceduă penală, executarea pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă poate fi amânată, respectiv, în speţă, întreruptă, când din cauza unor împrejurări speciale executarea imediată a pedepsei (în speţă, continuarea executării pedepsei) ar avea consecinţe grave pentru condamnat, familie sau unitatea la care lucrează.
Din examinarea cererii condamnatului Curtea reţine că acesta a invocat, ca împrejurare specială, decesul tatălui său şi lipsirea de îngrijire a sorei sale minore, prin acest deces. Or, din cuprinsul anchetei sociale efectuate de Primăria Măgurele, judeţul Ilfov, a rezultat că tatăl condamnatului trăieşte, iar sora sa minorăse află în întreţinerea acestuia.
Prin urmare, în absenţa unor împrejurări speciale din pricina cărora continuarea executării pedepsei ar avea consecinţe grave pentru condamnat sau familia sa, în mod legal cele două instanţe au respins cererea acestuia şi apelul declarat împotriva sentinţei primei instanţe. În plus, din aceeaşi anchetă socială a rezultat că petentul condamnat a avut un comportament negativ, prezenţa sa în cadrul familiei şi al comunei creind numeroase şi permanente probleme.
În consecinţă, Curtea varespinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnat.
În conformitate cu prevederile art.192 alin.2 din Codul de procedură penală, recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 650.000 lei, din care suma de 250.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul condamnat R.I. împotriva deciziei penale nr.589/A din 18 septembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a II-a penală.
Obligă pe recurentul condamnat la plata sumei de 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 250.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansadin fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 9 ianuarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 817/2003. Penal. Recurs la încheiere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 833/2003. Penal → |
|---|
