CSJ. Decizia nr. 834/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.834/2003
Dosar nr.3187/2002
Şedinţa publică din 19 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi partea civilă G.A. împotriva deciziei penale nr.186 din 30 mai 2002 a Curţii de Apel Bacău , privind pe inculpatul D.I.
S-au prezentat recurenta parte civilă G.A., asistată de apărător ales, avocat T.A., inculpatul în stare de arest şi asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat V.F., lipsind celelalte părţi.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Procurorul a susţinut oral motivele de recurs formulate de parchet.
Apărătorul recurentei părţi civile invocă dispoziţiile art.38515 pct.2 lit.c din Codul de procedură penală. Din dosarul Curţii de Apel Bacău rezultă că partea civilă nu a fost citată şi ca atare hotărârea este nelegală, motiv pentru care se impune casarea şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În recursul parchetului se solicită admiterea recursului.
Procurorul, în recursul părţii civile arată că, în adevăr,greşit nu a fost citată partea civilă la judecata în apel , şi ca atare se impune casarea hotărârii şi trimiterea cauzei la Curtea de Apel pentru soluţionarea laturii civile.
Apărătorul inculpatului solicită respingerea recursurilor formulate ca nefondate.
Inculpatul, în ultimul cuvânt arată că este de acord cu susţinerile apărătorului.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
In baza lucrărilor din dosar,constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.112 din 28 ianuarie 2002 Tribunalul Bacău, l-a condamnat pe inculpatul D.I., la 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal, pe o durată de 3 ani.
Au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 Cod penal pe durata prevăzută de art.71 Cod penal.
S-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului şi a fost dedusă prevenţia de la 17 noiembrie 2001 la zi.
In baza art.118 lit.b Cod penal a fost confiscată ogăleată din plastic şi un mâner.
S-a constatat ca fiind recuperat prin plată prejudiciul în cuantum de 9.000.000 lei reprezentând chletuieli de înmormântare.
A fost respinsă cererea părţii civile G.A. privind acordarea de despăgubiri civile în cuantum de 21 milioane lei.
Inculpatul a mai fost obligat la 3.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut,în fapt, că inculpatul D.I., 64 ani şi victima D.V.,62 ani, fraţi, erau vecini şi se aflau de mai mulţi ani în relaţii de duşmănie.
La data de 17 noiembrie 2001, în jurul orelor 11,3o , inculpatulD.I. a mers cu două găleţi din material plastic pentru a aduce apă de la fântâna din drum, traseul impunând trecerea prin faţa porţii victimei D.V..
In timp ce se întorcea cu găleţile pline şi a ajuns în dreptul locuinţei lui D.V., care se afla în drum, acesta s-a apropiat de inculpat, l-a prins cu mâna de zona gurii şi nasului , reproşându-i că anterior a trecut cu tractorul peste terenul lui.
Pentru a se apăra inculpatul a lăsat o găleată jos, aruncând apa din cealaltă spre victimă, care, neîncetând agresiunea, a fost lovită cu găleata goală, la care s-a rupt mânerul din plastic şi care a rămas în mâna făptuitorului.
Cu acest obiect inculpatul D.I. şi-a lovit apoi fratele în cap, motivat de agresiunea pe care o continua victima şi care, în aceste împrejurări a căzut la pământ, decedând în scurt timp.
In conflict a intervenit şi soţia victimei, D.M., în mod agresiv, fiind şi aceasta lovită de inculpat.
Din Raportul de constatare medico-legală – autopsie – al Laboratorului de medicină legală Bacău rezultă că moartea numitului D.V. a fost violentă, datorându-se traumatismului cranian cu hemoragie subarahnoidiană şi inundaţie ventriculară.
Lovirea capului nu a avut intensitate mare, dar a frost suficientă pentru a declanşa hemoragia subarahnoidiană pe un fond vascular fragil. Între lovirea capului şi hemoragia intracraniană mortală există legătură de cauzalitate directă, ateroscleroza cerebrală având rol favorizant.
Din Raportul de constatare medico-legală al aceluiaşi serviciu de medicină legală referitor la examinarea inculpatului D.I., rezultă că acesta prezintă 2 plăgi excoriate suborbitar, excoriaţiea piramidei nazale şi o plagă excoriată pe faţa laterală stg.a gâtului, produse prin lovire cu corpuri dure şi zgâriere şi care necesită 3-4 zile îngrijiri medicale pentru vindecare.
Instanţa a reţinut că inculpatul a săvârşit infracţiunea de omor, calificată prin circumstanţele agravante speciale ale comiterii acesteia asupraunei rude apropiate şi în loc public, constatând că este neîntemeiată cererea schimbării încadrării juridice în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte.
Impotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul D.I., care a solicitat schimbarea încadrării juridice în infracţiunea prevăzută de art.183 Cod penal întrucât nu a intenţionat să-şi omoare fratele, cu reţinerea circumstanţei atenuante a provocării, precum şi, în calitate de părţi civile, D.V. şi D.M., prin apărător.
Prin Decizia penală nr.186 din 30 mai 2002 Curtea de Apel Bacău a respins ca inadmisibile apelurile declarate deapărător în numele D.V. – victima infracţiunii – şi D.M., soţia victimei, întrucât nu au în cauză calitatea de părţi civile, constituindu-se legal parte civilă G.A. .
Apelul inculpatului a fost admis şi desfiinţând hotărârea atacată numai în ce priveşte calificarea juridică şi pedeapsa aplicată, instanţa de control judiciar a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei din art.174-175 lit.c,i Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, art.76 Cod penal în dispoziţiile art.183 Cod penal cu aplicarea art.73 lit.b Cod penal, art.76 alin.2 Cod penal, temei în care a aplicat pedeapsa de 4 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a,b Cod penal.
S-a dispus deducerea prevenţiei în continuare de la 28 ianuarie 2002 la zi şi menţinerea celorlalte dispoziţii ale sentinţei apelate.
In motivarea acestei hotărâri instanţa de apel a reţinut că inculpatul D.I. a săvârşit infracţiuneacu forma de vinovăţie a praeterintenţiei şi aceasta rezultând atât din împrejurările obiective de comitere, instrumentul ajutător folosit şi urmările produse, cât şi din constatările medico-legale aferente cu ocazia necropsiei , care evidenţiază un precedentpatologic favorizant al victimei.
Impotriva deciziei sus-menţionate au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău, care ainvocat greşita schimbare a încadrării juridice a faptei din omor calificat în loviri sau vătămări cauzatoare de moarte şi netemeinicia aplicării şi a pedepseicomplementare a interzicerii unor drepturi, care nu este obligatorie în cauză şi nici nu se impune în raport de împrejurările săvârşirii infracţiunii şi persoana inculpatului, precum şi de către partea civilă G.A., sub aspectul cazului de casare prevăzut de art.3859 pct.21 Cod procedură penală, respectiv necitarea sa la judecata în apel.
Verificând hotărârea atacată pe baza lucrărilor şi materialului de la dosarul cauzei, Curtea constată că motivele de casare invocate îşi găsesc temeiul juridic în dispoziţiile art.3859 pct.14 ,17 şi 21 Cod procedură penală, însă nu sunt fondate.
Aşa cum rezultă din mijloacele de probă, legal administrate în cauză, situaţia de fapt a fostreţinută corect atât prin actul de sesizare cât şi de către instanţe.
Inculpatul şi victima, fraţi şi vecini cu locuinţele, cu vârstă înaintată, de 64 ani şi, respectiv 62 ani, se aflaude mai multă vreme în relaţii de duşmănie.
Cel care a iniţiat conflictul a fost victima care,fiind sub influenţa alcoolului ( 0,85 gr.%o alcool în sânge conform constatării medico-legale), l-a luat de gât şi de faţă pe inculpat în condiţiile în care acesta avea mâinile ocupate cu transportul celor două găleţi cu apă.
Că aşa a început disputa rezultă din declaraţiile inculpatului, ale soţiei acestuia ,D.T., dar mai ales din conţinutul actului medico-legal de examinare a inculpatului – reprodus anterior- şi care atestă leziunile la faţa şi gâtul acestuia.
Reacţia inculpatului, în aceste condiţii, are semnificaţia şi a unui act de apăraredar şi de ripostă, de angajare în conflict, folosindu-se de obiectelela îndemână.
Pentru determinarea corectă şi în concret a infracţiunii săvârşite – omorori loviri sau vătămări cauzatoare de moarte – este necesar să se stabilească atitudinea subiectivă a inculpatului faţă de faptă şi urmările acesteia.
Dacă, în cazul infracţiunii de omor,inculpatul săvârşeşte fapta cu intenţie, urmărind sau acceptând producerea rezultatului, în cazul infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, făptuitorul, prin fapta săvârşită cu intenţie, prevede, urmăreşte sau acceptă producerea unui anumit rezultat, dar, în realitate, se produce un rezultat mai grav – decesul – pe care făptuitorul l-a prevăzut, dar nu l-a acceptat, socotind fără temei că nu se va produce, ori nu l-a prevăzut deşi trebuiaşi putea să-l prevadă .
Cum vinovăţia – ca o componentăesenţială a laturii subiective – este o problemă internă, de voinţă şi conştiinţă aindividului, determinarea formei acesteia nu se poate realiza decât examinând actele exterioare ,fizice, de manifestare.
Sub acest aspect, este stabilit că inculpatul în exercitarea actelor de violenţă, s-a folosit de o găleată din material plastic precum şi de mânerul acesteia, din acelaşi material, cu care a lovit victima în cap,producându-i o plagă în vertex de 2,5 cm, fără să afecteze oasele craniului, precum şi alte excoriaţii în zonele malar, suborbitar şi la cotul stâng.
Aşa cum rezultă din raportul de autopsie, lovitura aplicată la cap nu a avut intensitate mare însă datorită fondului vascular fragil al victimei, a declanşat hemoragia subarahnoidiană, existând legătură de cauzalitate între lovire şi hemoragia intracraniană.
Aşa fiind nu se poate imputa inculpatului că, lovind victima, fără intensitate mare, o singură dată,în cap cu găleata – obiect care,prin formă şi duritate, nu este în mod obişnuit apt pentru ucidere şi cu atât mai puţin în modalitatea în care a fost folosit la săvârşirea faptei – a urmărit sau a acceptat suprimarea vieţii victimei.
Urmarea mai gravă produsă – decesul – datorându-se culpei inculpatului, care nu a prevăzut deşi putea şi trebuia să prevadă şi această consecinţă, la o persoană în vârstă, instanţa de apel a făcut o încadrare juridică legală în prevederile art.183 Cod penal.
Este exagerată şi nesusţinută de nici un mijloc de probă argumentaţia scrisă din recurs, potrivit căreia inculpatul ar fiaplicat asupra capului victimei mai multe lovituri cu găleata şi apoi cu mânerul acesteia, continuând aceste acte de violenţă şi după ce victima a căzut la pământ, fiind infirmată de actul medico-legal de autopsie, careconsemnează o singură leziune în zona capului.
Nici critica privind netemeinicia aplicării pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi , nu este justificată .
Deşi potrivit legii această pedeapsă restrictivă de drepturi nu este obligatorie, aplicarea ei,cu funcţia de a completa pedeapsa principală, datorită caracterului infracţiunii, nu este interzisă şi nu sunt argumente pentru a fi înlăturată.
Examinând motivul invocat prin recurs de partea civilă, se constată că, în adevăr, partea civilă G.A. nu a fost citată la judecata în apel, la care avea calitatea de intimată în apelul inculpatului şi în cel declarat de apărător în numele D.V. şi D.M., cărora le-a fost atribuită calitatea de părţi civile.
Aşa cum rezultă însă dinpartea introductivă a deciziei penale atacate, intimata parte civilă recurentă a fost prezentă la dezbaterea apelului, formulând personal şi prin apărător cereri şi punând concluzii, astfel încât finalitatea avută în vedere de lege, respectiv de a încunoştiinţa părţile cu privire la data judecăţii pentru a-şi putea exercita drepturile procesuale, este realizată .
Faţă de cele ce preced şi constatând că nici din examinarea hotărârilorconformart. 3859 alin.3Codprocedurăpenalănurezultă existenţa vreunui caz de casare care să fie luat în considerare din oficiu, recursurile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi partea civilă G.A. urmează să fie respinse ca nefondate.
In baza art.38517 alin.4 şi art.383 alin.2 Cod procedură penală se va deduce din pedeapsă timpul arestării preventive de la 17 noiembrie 2001 la 19 februarie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge, ca nefondate, recursurile declaratede Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău şi de partea civilă G.A. împotriva deciziei penale nr.186 din 30 mai 2002 a Curţii de Apel Bacău, privind pe inculpatul D.I.
Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 17 noiembrie 2001la 19 februarie 2003.
Obligă pe partea civilă G.A. la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 300.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi19 februarie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 814/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 842/2003. Penal. Art.20 rap.art.211 alin.2... → |
|---|
